FENOMENALITATE s. f. Faptul de a fi fenomenal (2). În toată Europa, poezia, literatura în genere, se retrage tot mai mult din fața tablourilor naturii, pururea nepăsătoare și statornică în rotația fenomenalității ei – și se afundă tot mai mult în misterele sufletului omenesc. VLAHUȚĂ, O. A. 404.