felucă sf [At: DRĂGHICI, R. 304/11 / Pl: ~uci / E: fr félouque, it feluca] Corabie mică și îngustă, cu pânze și rame, folosită în Marea Mediterană.

*FELUCĂ (pl. -uci) sf. ⛵ Corăbioară lungă și îngustă, cu vîsle și cu pînze, obicinuită în marea Mediterană (🖼 2067): zece lovituri bune de vîsle și abordăm feluca ALECS. [fr. < ar.].

FELUCĂ, feluci, s. f. (Învechit) Corabie mică și îngustă prevăzută cu pînze și cu lopeți. Pedeapsa lui va fi de a să pune întru o... felucă și a să slobozi pe mare. DRĂGHICI, R. 304.

FELUCĂ s.f. Corabie mică și îngustă, folosită la cabotaj pe coastele de nord ale Africii. [Cf. fr. felouque, it. feluca, sp. faluca, ar. harraka – corabie].

FELUCĂ s. f. velier mic și îngust, cu rame, folosit la cabotaj pe coastele de nord ale Africii. (< fr. felouque, sp., it. feluca)

FELUCĂ ~ci f. Navă maritimă lungă și îngustă, folosită pe mările sudice la transportul încărcăturilor mărunte de-a lungul litoralului sau pentru pescuit. /<fr. felouque, it. feluca

felucă f. corăbioară lungă și îngustă, obișnuită pe Mediterana.

*felucă f., pl. e, ĭ (it. felúca). Un fel de corăbioară cu pînze și lopețĭ pe Mediterana.

felucă s. f., g.-d. art. felucii; pl. feluci

felucă s. f., g.-d. art. felucii; pl. feluci

felucă s. f., g.-d. art. felucii; pl. feluci

felucă (feluci), s. f. – Corabie mică și îngustă cu pînze și lopeți. It. feluca (sec. XIX). Împrumut literar.