FEERIC, -Ă, feerici, -e, adj. Cu caracter de feerie, nespus de frumos, ca-n povești, plin de poezie, ca într-o feerie; minunat, încîntător. V. magic, fantastic. Ca o insulă feerică, ascunsă printre palmieri, chiparoși și mirți nemuritori, se înălțau albe palatele lui Lucullus. ANGHEL-IOSIF, C. L. 7. Un murmur feeric dezmiardă doios A salei tăcere senină. EMINESCU, O. IV 33.