8 definiții pentru feblețe


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

feblețe sfs [At: DEX / E: fr faiblesse] (Fam) 1 Atracție deosebită către cineva sau ceva. 2 Obiectul febleței (1).

FEBLÉȚE s. f. (Fam.) Înclinație, slăbiciune, atracție pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate etc. ♦ Ceea ce constituie obiectul înclinației, slăbiciunii, atracției cuiva. – Din fr. faiblesse.

FEBLÉȚE s. f. (Fam.) Înclinație, slăbiciune, atracție pe care o simte cineva pentru o persoană, o activitate etc. ♦ Ceea ce constituie obiectul înclinației, slăbiciunii, atracției cuiva. – Din fr. faiblesse.

FEBLÉȚE s.f. (Franțuzism) Sentiment de afecțiune specială, slăbiciune, înclinație (către cineva sau ceva). ♦ Persoană pentru care se manifestă un asemenea sentiment. [Gen. -ței. / < fr. faiblesse].

FEBLÉȚE s. f. sentiment de afecțiune specială, slăbiciune, înclinație (către cineva sau ceva). ◊ persoană pentru care se manifestă un asemenea sentiment. (< fr. faiblesse)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

febléțe (fam.) (fe-ble-) s. f., art. febléțea, g.-d. febléți, art. febléții

febléțe s. f. (sil. -ble-), art. febléțea, g.-d. art. febléții; pl. febléți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FEBLÉȚE s. v. slăbiciune.

Intrare: feblețe
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feblețe
  • feblețea
plural
genitiv-dativ singular
  • febleți
  • febleții
plural
vocativ singular
plural