16 definiții pentru fațadă

Explicative DEX

FAȚADĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față).

FAȚADĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument; spec. partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. ◊ Loc. adj. De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. – Din fr. façade (refăcut după față).

fațadă sf [At: URICARIUL III, 256 / V: (înv; Trs; Buc) fasadă sf / Pl: ~de / E: fr façade (refăcut după față)] 1 Fiecare din părțile exterioare ale unei clădiri sau monument. 2 (Spc) Partea dinspre stradă sau partea cu intrarea principală a unei clădiri. 3-4 (Îljv) De ~ De formă.

*FAȚADĂ (pl. -de) sf. 💒 1 Partea dinainte a unei clădiri, aceea care are fața spre stradă: fațadele cele mai multe erau acoperite ... cu plante suitoare I. -GH. 2 Partea unei clădiri unde se află intarrea principală [fr.].

FAȚADĂ, fațade, s. f. Fiecare din părțile exterioare verticale ale unei clădiri sau ale unui monument; (prin restricție) partea din față a unei clădiri, unde se găsește intrarea principală. Crepul de doliu a îmbrăcat toată fațada casei. ANGHEL, PR. 65. ◊ Loc. adj. De fațadă = de ochii lumii, de formă.

FAȚADĂ, fațade, s. f. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri sau ale unui monument; (prin restricție) partea dinspre stradă a unei clădiri sau partea unde se găsește intrarea principală. ♦ Loc. adj. De fațadă = de ochii lumii, de formă. – Din față (după fr. façade).

FAȚADĂ s.f. Fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc.; (spec.) fața unui edificiu. ◊ De fațadă = de ochii lumii, de formă. [Cf. fr. façade].

FAȚADĂ s. f. fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc. ♦ de ~ = de ochii lumii, de formă. (< fr. façade)

FAȚADĂ ~e f. 1) Parte anterioara a unei clădiri unde se află intrarea principală. 2) Parte exterioară verticală a unei clădiri. ~ laterală. /<fr. façade

fațadă f. 1. partea dinainte a unei case; 2. partea unde este intrarea principală. [După fr. façade].

*fațádă f., pl. e (fr. façade, d. it. facciata, după rom. față). Partea principală a uneĭ case, partea unde e intrarea: casă cu doŭă fațade.

fasadă sf vz fațadă

Ortografice DOOM

fațadă s. f., g.-d. art. fațadei; pl. fațade

fațadă s. f., g.-d. art. fațadei; pl. fațade

fațadă s. f., g.-d. art. fațadei; pl. fațade

Sinonime

FAȚADĂ s. exterior, față. (~ unei clădiri.)

FAȚADĂ s. exterior, față. (~ unei clădiri.)

Intrare: fațadă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fațadă
  • fațada
plural
  • fațade
  • fațadele
genitiv-dativ singular
  • fațade
  • fațadei
plural
  • fațade
  • fațadelor
vocativ singular —
plural —
fasadă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fațadă, fațadesubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre părțile exterioare verticale ale unei clădiri, ale unui monument. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Crepul de doliu a îmbrăcat toată fațada casei. ANGHEL, PR. 65. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Partea dinspre stradă sau partea unde se găsește intrarea principală a unei clădiri. DEX '09 DLRLC DN
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De fațadă = de formă, pentru a salva aparențele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „fațadă” (45 clipuri)
Clipul 1 / 45