10 definiții pentru favoritism

FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme.

FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri; (la pl.) favoruri acordate cuiva în mod abuziv și nemeritat. – Din fr. favoritisme.

FAVORITÍSM, favoritisme, s. n. Acordare abuzivă și nemeritată de favoruri, de avantaje, din partea unor persoane suspuse, pe baza unor preferințe sau interese personale, familiale etc. Se indignau împotriva actelor de favoritism și imoralitate. PAS, Z. III 273. A venit momentul ca, mai ales în școală... noi romînii să încetăm o dată cu nenorocita sistemă a favoritismului, a îngăduielii, a hatîrului. CARAGIALE, O. II 173.

favoritísm s. n., pl. favoritísme

favoritísm s. n., pl. favoritísme

FAVORITÍSM s.n. Situație, sistem în care totul se obține prin favoruri și nu prin merite. [Cf. fr. favoritisme].

FAVORITÍSM s. n. acordare de favoruri, de avantaje nemeritate. (< fr. favoritisme)

FAVORITÍSM ~e n. Acordare neîntemeiată și abuzivă de favoruri; protecționism. /<fr. favoritisme

favoritism n. influența sau puterea favoriților.

*favoritízm n., pl. e (d. favorit; fr. -tisme). Abuz de favorurĭ, de privilegiĭ.

Intrare: favoritism
favoritism substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular favoritism favoritismul
plural favoritisme favoritismele
genitiv-dativ singular favoritism favoritismului
plural favoritisme favoritismelor
vocativ singular
plural