2 intrări

10 definiții

faunístică s. f., g.-d. art. faunísticii

FAUNÍSTICĂ s.f. Știință care studiază fauna. [< germ. Faunistik].

FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic.

FAUNÍSTIC, -Ă, faunistici, -ce, adj. De faună. [Pr.: fa-u-] – Faună + suf. -istic.

*faunístic (fa -u-) adj. m., pl. faunístici; f. faunístică, pl. faunístice

faunístic adj. m. (sil. fa-u-), pl. faunístici; f. sg. faunístică; pl. faunístice

FAUNÍSTIC, -Ă adj. Referitor la faună sau la faunistică. [< fr. faunistique].

FAUNÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la faună sau la faunistică. II. s. f. știință care studiază fauna. (< fr. faunistique)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FAUNISTÍCĂ (‹ fr.) s. f. Ramură a zoologiei care studiază componența specifică a faunelor, originea și particularitățile lor. Cunoștințele în domeniul f. au o mare importanță pentru zoogeografiei.

faunístic, -ă adj. (zool.) Referitor la faună ◊ „Zonele dunelor de nisip de pe malul mării ascund o mare bogăție faunistică și floristică rară.” Sc. 26 VIII 62 p. 2 (din faună + -istic; cf. fr. faunistique; F. Ciobanu în SCL 4/75 p. 352; DN3)

Intrare: faunistic
faunistic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faunistic faunisticul faunistică faunistica
plural faunistici faunisticii faunistice faunisticele
genitiv-dativ singular faunistic faunisticului faunistice faunisticei
plural faunistici faunisticilor faunistice faunisticelor
vocativ singular
plural
Intrare: faunistică
faunistică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faunistică faunistica
plural
genitiv-dativ singular faunistici faunisticii
plural
vocativ singular
plural