2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta.

FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei. [Pr.: fa-ul-] – V. faulta.

faultare sf [At: DEX / P: fa-ul~ / Pl: ~tări / E: faulta] 1 Împiedicare neregulamentară a unui adversar de a acționa. 2 (Fig) Executare a unei manevre care dezavantajează pe cineva.

FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault.

FAULTÁ, faultez, vb. I. Tranz. (Sport) A comite un fault. [Pr.: fa-ul-] – V. fault.

faulta vt [At: DEX / P: fa-ul~ / Pzi: ~tez / E: fault] 1-2 A comite un fault (1-2).

FAULTÁ vb. I. intr. A comite un fault. [Pron. fa-ul-ta. / < engl. fault].

FAULTÁ vb. intr. a comite un fault. (< engl. fault)

A FAULTÁ ~éz 1. intranz. A comite un fault. 2. tranz. (sportivi din echipa adversă) A ataca nereglementar, comițând un fault. [Sil. fa-ul-] /<engl. fault


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

faultáre (fa-ul-) s. f., g.-d. art. faultắrii; pl. faultắri

faultáre s. f. (sil. fa-ul-), g.-d. art. faultării; pl. faultări

faultá (a ~) (fa-ul-) vb., ind. prez. 3 faulteáză

faultá vb. (sil. fa-ul-), ind. prez. 1 sg. faultéz, 3 sg. și pl. faulteáză

Intrare: faultare
  • silabație: fa-ul- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faultare
  • faultarea
plural
  • faultări
  • faultările
genitiv-dativ singular
  • faultări
  • faultării
plural
  • faultări
  • faultărilor
vocativ singular
plural
Intrare: faulta
  • silabație: fa-ul-ta info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • faulta
  • faultare
  • faultat
  • faultatu‑
  • faultând
  • faultându‑
singular plural
  • faultea
  • faultați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • faultez
(să)
  • faultez
  • faultam
  • faultai
  • faultasem
a II-a (tu)
  • faultezi
(să)
  • faultezi
  • faultai
  • faultași
  • faultaseși
a III-a (el, ea)
  • faultea
(să)
  • faulteze
  • faulta
  • faultă
  • faultase
plural I (noi)
  • faultăm
(să)
  • faultăm
  • faultam
  • faultarăm
  • faultaserăm
  • faultasem
a II-a (voi)
  • faultați
(să)
  • faultați
  • faultați
  • faultarăți
  • faultaserăți
  • faultaseți
a III-a (ei, ele)
  • faultea
(să)
  • faulteze
  • faultau
  • faulta
  • faultaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

faultare

  • 1. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi faulta
    surse: DEX '98 DEX '09

faulta

  • 1. sport A comite un fault.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi fault
    surse: DEX '09 DEX '98 DN