opțiuni
  • info

7 definiții pentru fault


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÁULT, faulturi, s. n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adversarului și sancționat de arbitru. [Pr.: fa-ult] – Din engl. fault.

FÁULT, faulturi, s. n. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adversarului și sancționat de arbitru. [Pr.: fa-ult] – Din engl. fault.

fault sn [At: DEX / P: fa-ult / Pl: ~uri / E: eg fault] 1 (La unele jocuri sportive, mai ales cu mingea) împiedicare neregulamentară a unui adversar de a acționa în câmpul de joc. 2 (Fig) Manevră incorectă în urma căreia cineva pierde ceva sau e pus în dificultate. 3-4 (Îlv) A pune (sau a face) ~ A faulta (1-2).

FÁULT s.n. (În unele jocuri sportive) Infracțiune constând în împiedicarea unui adversar de a acționa în câmpul de joc. [Pron. fault. / < engl. fault].

FÁULT s. n. (în unele jocuri sportive) infracțiune constând în împiedicarea adversarului de a acționa în câmpul de joc. (< engl. fault)

FÁULT ~uri n. (la unele jocuri sportive) Încălcare a regulilor de joc, manifestată prin acte brutale și sancționată de arbitru. /<engl. fault


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fáult s. n., pl. fáulturi (fa-ul-)

fáult s. n., pl. fáulturi

Intrare: fault
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fault
  • faultul
  • faultu‑
plural
  • faulturi
  • faulturile
genitiv-dativ singular
  • fault
  • faultului
plural
  • faulturi
  • faulturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fault

  • 1. (La unele jocuri sportive) Act nesportiv (lovire intenționată, trântire, împingere etc.) comis de un jucător asupra adversarului și sancționat de arbitru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: