2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste.

FATALÍST, -Ă, fataliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului. – Din fr. fataliste.

fatalist, ~ă [At: CONTEMP., 8, II, 1949, nr 160, 2/3 / Pl: ~iști, ~e / E: fr fataliste] 1-2 a Care aparține fatalismului (1-2). 3-4 a Care se referă la fatalism (1-2). 5-6 a Care se întemeiază pe fatalism (1-2). 7-8 smf, a (Persoană) care crede în puterea absolută a destinului.

FATALÍST2, -Ă, fataliști, -ste, s. m. și f. Persoană care crede în fatalitate.

FATALÍST1, -Ă, fataliști, -ste, adj. Care se referă la fatalism; care se întemeiază pe fatalism. Concepție fatalistă.Combătînd pe acei care negau caracterul obiectiv al legilor economice, I. V. Stalin a arătat totodată fundamentala greșeală a acelora care susțin teze fataliste, codiste, care neagă posibilitatea folosirii legilor, o dată cunoscute, în interesul societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 52.

FATALÍST, -Ă adj. Referitor la fatalism, bazat pe fatalism. // s.m. și f. Adept al fatalismului, cel care crede în fatalitate. [Cf. fr. fataliste].

FATALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al fatalismului; (cel) care crede în fatalitate. (< fr. fataliste)

FATALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de fatalism; propriu fatalismului. /<fr. fataliste

FATALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al fatalismului. 2) Persoană care crede în fatalitate. /<fr. fataliste

fatalist m. cel ce crede în fatalism.

*fatalíst, -ă adj. (d. fatal; fr. -iste). Care crede în fatalizm. Nenorocos, persecutat de soartă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fatalíst adj. m., s. m., pl. fatalíști; adj. f., s. f. fatalístă, pl. fatalíste

fatalíst s. m., adj. m., pl. fatalíști; f. sg. fatalístă, pl. fatalíste

Intrare: fatalist (adj.)
fatalist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fatalist
  • fatalistul
  • fatalistu‑
  • fatalistă
  • fatalista
plural
  • fataliști
  • fataliștii
  • fataliste
  • fatalistele
genitiv-dativ singular
  • fatalist
  • fatalistului
  • fataliste
  • fatalistei
plural
  • fataliști
  • fataliștilor
  • fataliste
  • fatalistelor
vocativ singular
plural
Intrare: fatalist (s.m.)
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fatalist
  • fatalistul
  • fatalistu‑
plural
  • fataliști
  • fataliștii
genitiv-dativ singular
  • fatalist
  • fatalistului
plural
  • fataliști
  • fataliștilor
vocativ singular
  • fatalistule
  • fataliste
plural
  • fataliștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fatalist (adj.)

  • 1. Care aparține fatalismului, care se referă la fatalism, care se întemeiază pe fatalism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Concepție fatalistă.
      surse: DLRLC
    • Combătînd pe acei care negau caracterul obiectiv al legilor economice, I. V. Stalin a arătat totodată fundamentala greșeală a acelora care susțin teze fataliste, codiste, care neagă posibilitatea folosirii legilor, o dată cunoscute, în interesul societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 52.
      surse: DLRLC
  • 2. Care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

fatalist, -ă (persoană) fatalistă

  • 1. Persoană care crede în fatalitate, în puterea absolută a destinului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: