2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FASOLÍRE, fasoliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a se fasoli și rezultatul ei. – V. fasoli.

FASOLÍRE, fasoliri, s. f. (Fam.) Acțiunea de a se fasoli și rezultatul ei. – V. fasoli.

fasolire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: fasoli] (Fig; fam] Fandoseală (2).

FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole).

FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se fandosi. – Probabil din [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie pop. de fasole).

fasoli vr [At: PANN, E. V, 137 / Pzi: ~lesc / E: ctm fasoane și fasole] (Fig; fam) A se fandosi (2).

FASOLÍ, fasolesc, vb. IV. Refl. A face fasoane, a face mofturi, nazuri; a se fandosi. Ce m-ați mai numi înger cu păr galbîn, și eu m-aș fasoli. ALECSANDRI, T. I 104.

fasolì v. fam. a face fasoane: și eu m’aș fasoli ca o madamă AL. [Din fasole, alterațiune populară din fasoane].

fasolésc (mă) v. refl. (d. fasole = dințĭ). Iron. Mă alint, mă fandosesc, fac pe delicatu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fasolíre (fam.) s. f., g.-d. art. fasolírii; pl. fasolíri

fasolíre s. f., g.-d. art. fasolírii; pl. fasolíri

!fasolí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fasoléște, imperf. 3 sg. se fasoleá; conj. prez. 3 să se fasoleáscă

fasolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fasolésc, imperf. 3 sg. fasoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. fasoleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FASOLÍ vb. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.

fasoli vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fasoli, fasolesc v. r. a avea o comportare afectată

Intrare: fasolire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasolire
  • fasolirea
plural
  • fasoliri
  • fasolirile
genitiv-dativ singular
  • fasoliri
  • fasolirii
plural
  • fasoliri
  • fasolirilor
vocativ singular
plural
Intrare: fasoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fasoli
  • fasolire
  • fasolit
  • fasolitu‑
  • fasolind
  • fasolindu‑
singular plural
  • fasolește
  • fasoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fasolesc
(să)
  • fasolesc
  • fasoleam
  • fasolii
  • fasolisem
a II-a (tu)
  • fasolești
(să)
  • fasolești
  • fasoleai
  • fasoliși
  • fasoliseși
a III-a (el, ea)
  • fasolește
(să)
  • fasolească
  • fasolea
  • fasoli
  • fasolise
plural I (noi)
  • fasolim
(să)
  • fasolim
  • fasoleam
  • fasolirăm
  • fasoliserăm
  • fasolisem
a II-a (voi)
  • fasoliți
(să)
  • fasoliți
  • fasoleați
  • fasolirăți
  • fasoliserăți
  • fasoliseți
a III-a (ei, ele)
  • fasolesc
(să)
  • fasolească
  • fasoleau
  • fasoli
  • fasoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fasolire

  • 1. familiar Acțiunea de a se fasoli și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi fasoli
    surse: DEX '98 DEX '09

fasoli

etimologie:

  • probabil [a face] fasoane (și apropiat prin etimologie populară de fasole).
    surse: DEX '09 DEX '98