17 definiții pentru fascie

FÁSCIE1, fascii, s. f. 1. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea în jurul unei securi și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis.

FÁSCIE2, fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte structuri anatomice. – Din lat. fascia.

FÁSCIE1, fascii, s. f. 1. (La pl.) Mănunchi de nuiele de mesteacăn, legat cu o curea, având la mijloc, în partea superioară, o secure și purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați romani. 2. Fascină. – Din lat. fascis.

FÁSCIE2, fascii, s. f. (Anat.) Foiță care acoperă mușchii sau alte regiuni anatomice. – Din lat. fascia.

FÁSCIE, fascii, s. f. Fascină. Soldații aveau pregătite fascii de nuiele să le aștearnă peste șanțuri. CAMIL PETRESCU, O. II 59.

fáscie1 s.f. 1 (ist.; la pl.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul a două securi, simbol al autorității statale, purtat în Roma antică de lictorii care îi însoțeau pe dictatori, consuli, magistrați romani etc., cu care se aplicau sancțiuni imediate (bătaia sau decapitarea). 2 Fascină. Soldații aveau pregătite fascii de nuiele să le aștearnă peste șanțuri (CA. PETR.). 3 (herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai mică decât 1/3 din lățimea scutului. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv.) fásce s.f. / <lat. fascis, -is.

fascie2 s.f. (anat.) Înveliș aponevrotic al mușchiului sau al unei regiuni anatomice, constituit dintr-o membrană conjunctivă fibroasă, care îl separă de tegumente sau care delimitează unele planuri musculare. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <lat. fascĭa, -ae, fr. fascia.

fáscie (membrană, însemn al lictorilor) (-ci-e) s. f., art. fáscia (-ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (-ci-i-)

fáscie (anat., „mănunchi de nuiele”) s. f. (sil. -ci-e), art. fáscia (sil. -ci-a), g.-d. art. fásciei; pl. fáscii, art. fásciile (sil. -ci-i-)

FÁSCIE s. (IST.) fașină. (~ purtată de lictorii romani.)

FÁSCIE s.f. 1. (Ist.) Mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. Fașină. 3. Strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. 4. (Herald.) Figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. [Gen. -iei. / < lat. fascis].

FÁSCIE2 s. f. (anat.) strat de țesut conjunctiv situat sub piele sau între mușchi. (< fr., lat. fascia)

FÁSCIE1 s. f. 1. mănunchi de nuiele legat cu o curea în jurul unei securi, simbol al puterii, purtat în Roma antică de lictorii care însoțeau pe dictatori, consuli etc. 2. fașină. 3. (herald.) figură orizontală având lățimea ceva mai puțin de 1/3 din lățimea scutului. (< lat. fascis)

FÁSCIE1 ~i f. 1) mai ales la pl. (în Roma antică) Mănunchi de nuiele (de mesteacăn), legat cu o curea, avand în partea de sus o secure, purtat de lictorii care însoțeau pe unii magistrați. 2) v. FASCINĂ. [G.-D. fasciei] /<lat. fascis

FÁSCIE2 ~i f. anat. Înveliș membranos al mușchilor sau al altor organe ale corpului. [Art. fascia; G.-D. fasciei; Sil. -ci-e] /<lat. fascia

*fáscie f. (lat. fascis, m.; it. fascio. V. fascist, fașă). Mănunchiu de nuĭele al lictorilor romanĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FÁSCIE s. fașină. (~ purtată de lictorii romani.)

Intrare: fascie
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fascie fascia
plural fascii fasciile
genitiv-dativ singular fascii fasciei
plural fascii fasciilor
vocativ singular
plural