fartál, V. cvartal.

fărtai sn vz fârtai

fărtal sn vz fârtai

fărtar sn vz fârtai

fărtariu sn vz fârtai

fârtai sn [At: (a. 1717) IORGA, S. D. XII, 235 / V: făr~, ~al, fărtal, ~ar, fărtar, (înv) fărtariu, fârtariu, sf~, sfârtar, sfârtariu, (sst) furtare sfp / Pl: ~e, (rar) ~tăi / E: mg fertály cf ferdelă, firtă] (Trs; Mol) 1 Sfert. 2 (Înv; nob) Fiecare grad de descendență nobiliară. 3 (Înv; îs) ~-de piatră A patra parte dintr-un coș (36), egal cu un stânjen cubic. 4 (Înv; îs) Un ~ de cofă A patra parte dintr-o cofa (10). 5 (Rar; îf fârtal) O treime dintr-un întreg.

fârtal sn vz fârtai

fârtar sn vz fârtai

fârtariu sn vz fârtai

furtare sfp vz fârtai

vârtar sn vz fârtar

FÎRTAL s. n. v. fîrtai.

FÎRTAL s.n. (Trans. SV) Sfert. Trei fertalie pe cinci. MȘE, 94. ♦ Rată echivalentă cu un sfert din suma totală. (Fig.) Pentru datoriile care să cuvinea păcatelor în pedeapsă dreptății dumnezeiești . . . fac îndestul pînă la fîrtalu<l> cel de pe urmă. CAT., 22. Variante: fertaliu (MȘE, 94). Etimologie: magh. fertály.

fărtal n. sfert: oiu munci mai mult un fărtal peste nămiezi POP. [Ung. FERTÁLY = nemț. Viertel]. V. ferdelă.

cvartál, fartál și fîrtál n., pl. e (rus. kvartál, cartier, germ. quartal, sfert de an, d. lat. quartum, sfert, quattuor, patru). Vechĭ. Cartier, despărțire (în Mold.), coloare (în Munt.).

fîrtáĭ n., pl. aĭe, -ál și -ár n., pl. e (ung. fertály, d. germ. viertel, sfert. V. sfert). Sfert (Trans.). Cantitate despărțită din alta maĭ mare (Mold.): un firtaĭ de lemne, de peatră. O veche măsură de capacitate săsească (un sfert de găleată) întrebuințată în Moldova pe la 1600. Despărțitură pe blazon: fîrtale de nobleță. – Și sfîrtaĭ (Trans. vest). În Mold. și cĭofîrtaĭ (din cĭofîrtă și firtaĭ), cantitate despărțită din alta maĭ mare. V. hartan.^[1]

FÂRTAI s. v. litră, pătrime, sfert.

fîrtai s. v. LITRĂ. PĂTRIME. SFERT.

fărtal, fărtale, s.n. (reg.) sfert.

fărtai, s.n. – v. fârtai („unitate de măsură”).

fârtai, fârtaie, (fărtai), s.n. – (reg.) 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi, 1925: 232). 2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1.700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALRRM, 1971: 410). – Din magh. fertály (Bud, 1908; Scriban, DEX, MDA) < germ. Viertel „sfert” (Scriban).

fărtai, -ie, s.n. – v. fârtai.

fârtai, -ie, (fărtai), s.n. – 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu un sfert de litru: „Crâșmăriță fostu-ț-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut” (Papahagi 1925: 232). 2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1700 m: „Patru fârtai (de pământ) fac o holdă” (ALR 1971: 410). – Din germ. Viertel „sfert”; Din magh. fertály (Bud 1908).