13 definiții pentru faptic

faptic, ~ă a [At: IORDAN, L. R. A. 176 / Pl: ~ici, ~ice / E: fapt -ic cf ger faktisch rs фaктичecкий] 1 Care se referă la fapte (1), întâmplări. 2 Care înregistrează faptele (1) (fără a le comenta).

FÁPTIC adj. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic.Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii.

FÁPTIC, faptice, adj. n. Care se referă la fapte, la întâmplări sau la împrejurări, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic.Fapt + suf. -ic. Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii.

FÁPTIC, -Ă, faptice, adj. n. și f. Care se referă la fapte, care înregistrează faptele (fără a le comenta). Material faptic.

!fáptic (material ~) adj. m.

fáptic adj. n., pl. fáptice

FÁPTIC adj. (rar) material. (Izvoare ~.)

FÁPTIC, -Ă adj. Referitor la fapte. [Cf. germ. faktisch, rus. fakticeskii].

FÁPTIC, -Ă adj. referitor la fapte, care înregistrează exclusiv faptele. (după germ. faktische, rus. fakticeskii)

FÁPTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de fapte; propriu faptelor. Date ~ce. /fapt + suf. ~ic


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FAPTIC adj. (rar) material. (Izvoare ~.)

faptic Primul dicționar în care a pătruns acest cuvînt este DLRLC. DLRM îl explică prin faptă plus sufixul -ic. În primul rînd, nu e vorba de faptă, ci de fapt, în al doilea rînd productivitatea lui ic în românește este încă discutabilă (vezi SLG, p. 395). Trebuie să pornim de la germ. faktisch, chiar dacă prezintă nuanțe ușor diferite de ale cuvîntului nostru. Amintesc de sclavie, folosit de Sextil Pușcariu, după modelul germanului sklavisch. Dar observ că în rusă există фaкмuчecкuŭ și, cum faptic s-a răspîndit numai în ultimele decenii, cred că nu poate fi îndepărtată ideea că la crearea lui a contribuit și modelul rus.

Intrare: faptic
faptic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faptic
  • fapticul
  • fapticu‑
  • faptică
  • faptica
plural
  • faptici
  • fapticii
  • faptice
  • fapticele
genitiv-dativ singular
  • faptic
  • fapticului
  • faptice
  • fapticei
plural
  • faptici
  • fapticilor
  • faptice
  • fapticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)