FAN, fani, s. m. Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice etc.; simpatizant. – Din engl., fr. fan.

fan² sm [At: DN³ / Pl: ~i / E: fr, eg fan] Admirator pasionat al unei vedete, al unei formații artistice sau sportive etc.

fan¹ sn [At: PRAVILA (1652), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: ngr φανός] (Îvr) Cutia de sticlă a felinarului.

fân sn [At: PSALT. SCH. 488/16 / Pl: ~uri, (reg) ~ațe / E: ml fenum] 1 Iarbă cosită și uscată, folosită ca nutreț pentru vite Si: (pop) fânaț (2). 2 (Pop; îe) A face ~ A cosi iarba. 3 (Pop; îs) Vremea ~ului Perioadă a anului când iarba e bună de cosit, pentru a o face fân (1). 4 (Îvp; îe) ~ sau paie? Rezultatul e bun sau rău? 5 (Îvp; îe) A-și pune ~ în ciubote A se îmbogăți. 6 (Șîf fânuri) Iarbă încă necosită, destinată a fi făcută fân (1). 7 (Bot; șîc ~-de-Iivezi) Șovar-de-munte (Poa trivialis). 8 (Bot; șîc ~-de-livadă) Firuță (Poa pratensis). 9 (Bot; șîc ~-de-livadă) Iarbă-deasă (Poa nemoralis). 10 (Bot; reg; șîc ~-de-livadă) Firușca-șopârlelor (Poa alpina). 11 (Bot; șîc ~-de-livadă) Firușor (Poa annua). 12 (Bot; îc) ~ul-cămilei, ~ul-câinelui Roșățea (Butomus umbellatus). 13 (Bot; Ban; îc) ~-semănat Dughie (Setaria italica).

FÎN (pl. -nuri) sn. 🚜 1 Iarba cosită și uscată la soare care servește de nutreț vitelor ¶ 2 Iarba de pe cîmp, destinată pentru fîn, dar necosită încă: a cosi fînul; fînurile sînt frumoase ¶ 3 Vremea fînului, timpul cînd iarba a crescut destul de mare spre a fi cosită și a se face din ea fîn: de va fi la anu-nou vremea moale, vremea va fi ploioasă pe vremea ~ului GRM. ¶ 4 familiar: ~ ori paie? care din două? (se pune ca întrebare cuiva spre a ști dacă aduce un rezultat bun sau rău); a căuta acul în carul cu ~ 👉 AC ¶ 5 🌿 FIRUȚĂ¹ ¶ 6 🌿 FÎN-DE-LIVEZI – ȘOVAR-DE-MUNTE ¶ 7 FÎNUL-CĂMILEI = ROȘĂȚEA [lat. fēnum].

FAN, fani, s. m. (Livr.) Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. – Din engl., fr. fan.

FÎN s. n. Iarbă cosită și uscată care se dă ca nutreț vitelor. Să pregătești, cu Mitrea, sania, îi zise Vitoria. S-o umpli cu fîn; să pui ș-un sac de orz pentru cai. SADOVEANU, B. 65. Înfășurat în manta, mă trîntii spre odihnă în fînul moale și adînc. HOGAȘ, M. N. 86. Capra și cu iedul au luat o căpiță de fîn și-au aruncat-o peste dînsul, în groapă. CREANGĂ, P. 33. ◊ Expr. A căuta acul în carul cu fîn v. ac.

FAN s.m. (Anglicism) Tînăr admirator al vedetelor ecranului sau ale cîntecului; suporter al muzicii de jaz v. aligator (2) [în DN]. [< it., fr., engl. fan < engl. fanatic].

FAN¹ s. m. admirator fanatic al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz sau rock. (< engl., fr. fan)

fan s. m. (anglicism) Admirator entuziast ◊ „Efectul vocii rockerului asupra fanilor este fizic.” ◊ Rev. 22 35/94 p. 8. ◊ „[...] decernarea premiilor MTV adună o dată pe an toată floarea cea vestită a lumii spectacolului, dându-le fanilor prilejul să-și vadă idolii fără intermediul ecranului, al casetelor video ori al revistelor de bulevard. Adică in live.” As 182/95 p. 16; v. și porta-voce (1990) (din engl., fr., it. fan[atic]; DMC 1950, PR 1958; DFAP p. 10; Guția A. p. 12; DN3, DEX-S)

FAN ~i m. Admirator pasionat al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. /<engl., fr. fan

FÂN ~uri n. Nutreț din iarbă cosită și uscată. ◊ Ori ~, ori paie una din două; sau una, sau alta. /<lat. fenum

fân n. iarbă cosită și uscată la soare servind de nutreț vitelor. [Lat. FENUM].

fanár n., pl. e (ngr. fanári, vgr. phanárion, dim. d. phanós, care vine d. phaíno, apar, mă arăt; turc. fenar, pop. fener, rus. fonárĭ, rut. fonar, alb. bg. fener. V. fanal, fenomen, fantazie). Mold. sud. Lanternă, cutie de sticlă în care arde o lampă orĭ o lumînare adăpostită de vînt. – Rar și fenér (d. turc.). În nord fînar, pop. fînarĭ (d. rut.). În Munt. ș. a. felinár. – Vechĭ, rar fan, pl. urĭ (ngr. fanos)-

fîn n., pl. urĭ (lat. fênum; it. fieno, pv. cat. fe, fr. foin, sp. heno). Ĭarbă cosită și uscată care servește ca nutreț vitelor. Fînu cămileĭ, roșătea. V. pălciană.

fan s. m., pl. fani

fân s. n., pl. fânuri

*fan s. m., pl. fani

fân s. n., pl. fânuri

fan s. m., pl. fani

fân s. n., pl. fânuri

fîn (fînuri), s. n. – 1. Iarbă cosită și uscată. – 2. Plantă, Poa tratensis. – Istr. fir. Lat. fēnum (Pușcariu 612; Candrea-Dens., 589; REW 3247; DAR), cf. vegl. fin, it. fieno (sard. fenu), prov. fen, fr. foin, sp. heno, port. (feno). – Der. fînărie, s. f. (fîneață); fîneață, s. f. (teren pe care crește iarba pentru fîn), cu suf. -eață (după DAR de la un lat. *fēnicia); finaț, s. f. (fîneață; fîn), care pare un sing. nou, refăcut de la pl. fînețe, al cuvîntului anterior (după Pușcariu 613; Candrea-Dens., 590; DAR și Giuglea, LL, 37, de la un lat. *fēnacium); fînos, adj. (cu mult fîn). Cf. afîna.

FAN-IN (cuv. engl.) [fæn in] subst. (INFORM.) Numărul de intrări ale unei porți logice; entranță.

fan club s. n. grup organizat, ai cărui membri sunt fani / admiratori ai unei vedete din lumea divertismentului sau dintr-o echipă de fotbal.

FÂN s. v. firuță, șovar-de-munte.

fîn s. v. FIRUȚĂ. ȘOVAR-DE-MUNTE.

fan, fanuri, s.n. (înv.) cutie de lanternă, de felinar.