13 definiții pentru fanion


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion.

FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.). [Pr.: -ni-on] – Din fr. fanion.

fanion sn [At: PĂTRĂȘCANU, S. A. 278 / P: ~ni-on / Pl: ~oane / E: fr fanion] Steguleț pentru semnalizări (în armată, în sport etc.).

FANIÓN, fanioane, s. n. Steguleț care servește (mai ales în armată și la căile ferate) la diverse semnalizări. Intră șeful, cu chipiul pe cap, un fanion în mînă. SEBASTIAN, T. 188. Coloana... aliniată și în cadență cu ofițeri și drapel, cu fanioane și mitraliere. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 286. – Pronunțat: -ni-on.

FANIÓN s.n. Steguleț folosit pentru semnalizare. [Pron. -ni-on. / < fr. fanion].

FANIÓN s. n. steguleț pentru semnalizări optice, marcaje etc. (< fr. fanion)

FANIÓN ~oáne n. 1) Steag mic de formă triunghiulară, care servește drept indiciu de întâietate într-o competiție. ~ transmisibil. 2) Steag mic folosit pentru semnalizare; flamură. [Sil. -ni-on] /<fr. fanion

fanion n. steguleț, servind la aliniere.

*fanión n., pl. oane (fr. fanión, d. fanon, bucată de stofă pe care o poartă preuțiĭ catolicĭ la brațu stîng, lamă din gura baleneĭ, care vine d. vgerm. de sus fano, bucată de stofă, ngerm. fahne, steag, înrudit cu lat. pannus, bucată de stofă, zdreanță. V. gonfalonier). Steguleț care servește la alinierea trupelor saŭ ca semnal, dar în colo fără nicĭ o valoare. V. steag.

echípă-fanión s. f. (sport) Echipă de frunte ◊ „O.C. [...] un sportiv care luminează sufletele iubitorilor vechii echipe fanion a Ardealului – Universitatea Cluj.” Fl. 5 X 84 p. 24. ◊ „[...] fiind vorba de echipe fanion, eforturile trebuiau conjugate.” Fl. 20 I 89 p. 23; v. și I.B. 22 X 86 p. 7 (din echipă + fanion)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fanión (steguleț) (-ni-on) s. n., pl. fanioáne

fanión s. n. (sil. -ni-on), pl. fanioáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FANIÓN s. steguleț. (~ de semnalizare.)

FANION s. steag. (~ de semnalizare.)

Intrare: fanion
  • silabație: fa-ni-on
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fanion
  • fanionul
  • fanionu‑
plural
  • fanioane
  • fanioanele
genitiv-dativ singular
  • fanion
  • fanionului
plural
  • fanioane
  • fanioanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fanion

  • 1. Steguleț care servește de obicei pentru semnalizări (în armată, la căile ferate etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: flamură steguleț 2 exemple
    exemple
    • Intră șeful, cu chipiul pe cap, un fanion în mînă. SEBASTIAN, T. 188.
      surse: DLRLC
    • Coloana... aliniată și în cadență cu ofițeri și drapel, cu fanioane și mitraliere. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 286.
      surse: DLRLC

etimologie: