12 definiții pentru fandosi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandásu, fandázome (aor. lui fandázone).

fandosi vr [At: PANN, E. III, 77/1 / V: (înv) făndăsi / Pzi: ~sesc / E: ngr φανδάζομε (aor. φανδάσυ] 1 (Înv) A-și da aere. 2 (Fam) A avea o comportare afectată, plină de pretenții Si: a se fasoli, a se izmeni.

FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni. – Din ngr. fandázome (aor. fandásu).

FANDOSÍ, fandosesc, vb. IV. Refl. A face mofturi, a se alinta; a-și da aere. Nu vă mai fandosiți acum. Spuneți și voi, ia, ce v-ăți pricepe. ISPIRESCU, L. 68. Nevasta care iubește Spală noaptea și cîrpește Și ziua se premenește, La horă se fandosește. ȘEZ. I 112.

A SE FANDOSÍ mă ~ésc intranz. depr. A se comporta pretențios și nechibzuit; a face fasoane; a se marghioli; a se fasoni; a se sclifosi. /<ngr. fandazo

fandosì v. 1. a se găti; 2. a face nazuri: de! nu vă mai fandosiți acum ISP. [V. fandasios].

fandosésc (mă) v. refl. (ngr. fandázome [scris fantázomai] mă fudulesc). Fam. Fac mofturĭ, mă fasolesc, mă alint.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fandosí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fandoséște, imperf. 3 sg. se fandoseá; conj. prez. 3 să se fandoseáscă

fandosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fandosésc, imperf. 3 sg. fandoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. fandoseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FANDOSI vb. a se afecta, a se maimuțări, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu te mai ~ atîta!)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

fandosi, fandosesc v. r. a avea o comportare afectată /plină de pretenții

Intrare: fandosi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fandosi
  • fandosire
  • fandosit
  • fandositu‑
  • fandosind
  • fandosindu‑
singular plural
  • fandosește
  • fandosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fandosesc
(să)
  • fandosesc
  • fandoseam
  • fandosii
  • fandosisem
a II-a (tu)
  • fandosești
(să)
  • fandosești
  • fandoseai
  • fandosiși
  • fandosiseși
a III-a (el, ea)
  • fandosește
(să)
  • fandosească
  • fandosea
  • fandosi
  • fandosise
plural I (noi)
  • fandosim
(să)
  • fandosim
  • fandoseam
  • fandosirăm
  • fandosiserăm
  • fandosisem
a II-a (voi)
  • fandosiți
(să)
  • fandosiți
  • fandoseați
  • fandosirăți
  • fandosiserăți
  • fandosiseți
a III-a (ei, ele)
  • fandosesc
(să)
  • fandosească
  • fandoseau
  • fandosi
  • fandosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fandosi

  • 1. familiar A avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni.
    exemple
    • Nu vă mai fandosiți acum. Spuneți și voi, ia, ce v-ăți pricepe. ISPIRESCU, L. 68.
      surse: DLRLC
    • Nevasta care iubește Spală noaptea și cîrpește Și ziua se premenește, La horă se fandosește. ȘEZ. I 112.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba neogreacă fandásu, fandázome (aoristul lui fandázone).
    surse: DEX '09