2 intrări

16 definiții

FAMILIARIZÁT, -Ă, familiarizați, -te, adj. Obișnuit (cu cineva sau cu ceva), bun cunoscător al unei idei, al unei probleme, al unei situații etc. Luca Stroici, Ureche, Costineștii, Dosoftei... sînt mai mult sau mai puțin familiarizați cu cultura apuseană. IBRĂILEANU, SP. CR. 6.

FAMILIARIZÁT adj. v. aclimatizat.

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser.

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva prin contact mai îndelungat, prin practică, prin adaptare etc. [Pr.: -li-a-] – Din fr. familiariser.

FAMILIARIZÁ, familiarizez, vb. I. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») Refl. A se obișnui, a se deprinde cu o idee, cu o problemă, cu o situație etc.; a căpăta cunoștințe într-un anumit domeniu. O vizită, două, trei, pînă să se familiarizeze cu atmosfera... cu inerția uzinei. CĂLUGĂRU, O. P. 90. De cînd tot venim, ne-am familiarizat cu gara. SAHIA, N. 50. Ai să te orientezi și o să te familiarizezi cu situația. REBREANU, P. S. 140. ◊ Tranz. Școala care o făcuse... o familiarizase întrucîtva cu această viață de spital. BART, E. 313. Hogii turci îl familiarizară cu limba și literatura otomană. ODOBESCU, S. I 261.

familiarizá (a ~) (-li-a-) vb., ind. prez. 3 familiarizeáză

familiarizá vb. (sil. -li-a-), ind. prez.1 sg. familiarizéz, 3 sg. și pl. familiarizeáză

FAMILIARIZÁ vb. v. aclimatiza.

FAMILIARIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu (ceva); a cunoaște sau a face să cunoască mai bine un lucru, a (se) deprinde cu ceva. [< fr. familiariser].

FAMILIARIZÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui, a (se) deprinde cu ceva sau cu cineva. (< fr. familiariser)

A SE FAMILIARIZÁ mă ~éz intranz. A deveni familiar cu ceva; a se deprinde, luând cunoștința îndeaproape. [Sil. -li-a-] /<fr. familiariser

A FAMILIARIZÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se familiarizeze. [Sil. -li-a-] /<fr. familiariser

familiarizà v. a (se face) familiar, de aproape cunoscut.

*familiarizéz v. tr. (d. familiar; fr. -ariser). Fac familiar, deprind. V. refl. Mă deprind: aceștĭ elevĭ s'aŭ familiarizat cu fizica.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FAMILIARIZÁT adj. acomodat, dedat, deprins, obișnuit. (Un om ~.)

FAMILIARIZÁ vb. a (se) aclimatiza, a (se) acomoda, a (se) adapta, a (se) deda, a (se) deprinde, a (se) învăța, a (se) obișnui, (reg.) a (se) hîrsi. (S-a ~ în noul mediu.)

Intrare: familiariza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) familiariza familiarizare familiarizat familiarizând singular plural
familiarizea familiarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) familiarizez (să) familiarizez familiarizam familiarizai familiarizasem
a II-a (tu) familiarizezi (să) familiarizezi familiarizai familiarizași familiarizaseși
a III-a (el, ea) familiarizea (să) familiarizeze familiariza familiariză familiarizase
plural I (noi) familiarizăm (să) familiarizăm familiarizam familiarizarăm familiarizaserăm, familiarizasem*
a II-a (voi) familiarizați (să) familiarizați familiarizați familiarizarăți familiarizaserăți, familiarizaseți*
a III-a (ei, ele) familiarizea (să) familiarizeze familiarizau familiariza familiarizaseră
Intrare: familiarizat
familiarizat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular familiarizat familiarizatul familiariza familiarizata
plural familiarizați familiarizații familiarizate familiarizatele
genitiv-dativ singular familiarizat familiarizatului familiarizate familiarizatei
plural familiarizați familiarizaților familiarizate familiarizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)