FAMILIARISM s. n. Atitudine de nepermisă îngăduință, de intimitate și prietenie neprincipială între membrii unui colectiv, în prejudiciul disciplinei în muncă și împiedicînd folosirea criticii și autocriticii. Principialitatea este dușmanul familiarismului, al fățărniciei, al lingușirii, al favoritismului și al toleranței reciproce, la care se dedau oamenii, uitînd de îndatoririle sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 92, 9/3. ♦ Atitudine familiară, prietenească, îngăduitoare. Numai generalul Dardalat, obișnuit cu familiarismul lui Boierescu, a încercat să întrerupă de două ori și s-a pomenit admonestat foarte fin, dar categoric. REBREANU, R. II 227.