2 intrări

9 definiții

FALIÉRE, falieri, s. f. (Geol.) Formare de falii în scoarța Pământului. [Pr.: -li-e-] – De la falie.

FALIÉRE, falieri, s. f. (Geol.) Formare de falii în scoarța Pământului. [Pr.: -li-e-] – De la falie.

faliére s. f. (sil. -li-e), pl. faliéri

FALIÉRE s.f. Faptul de a (se) falia. [Pron. -li-e-. / < falia].

FALIÁ, faliez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. – Din fr. failler.

faliá (a ~) (a produce o falie) (rar) (-li-a) vb., ind. prez. 3 faliáză; conj. prez. 3 să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)

faliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. faliéz, 3 sg. și pl. faliáză; conj. prez. 3 sg. și pl. faliéze (sil. -li-e-); ger. faliínd (sil. -li-ind)

FALIÁ vb. I. tr., refl. (Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron. -li-a, p.i. 3 -iază. / < fr. failler].

FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr. failler)

Intrare: falia
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) falia faliere faliat faliind singular plural
falia faliați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) faliez (să) faliez faliam faliai faliasem
a II-a (tu) faliezi (să) faliezi faliai faliași faliaseși
a III-a (el, ea) falia (să) falieze falia falie faliase
plural I (noi) faliem (să) faliem faliam faliarăm faliaserăm, faliasem*
a II-a (voi) faliați (să) faliați faliați faliarăți faliaserăți, faliaseți*
a III-a (ei, ele) falia (să) falieze faliau falia faliaseră
Intrare: faliere
faliere
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular faliere falierea
plural falieri falierile
genitiv-dativ singular falieri falierii
plural falieri falierilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)