2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar.

FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar.

falet [At: V. A. URECHIA, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: ns cf falaitar] (înv) 1 sn Atelaj de patru cai înhămați la o trăsură (caii din față fiind încălecați de un vizitiu). 2 snp (Csnp) Hamuri.

FALÉT, faleturi, s. n. (Învechit) Atelaj compus de obicei din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de cîte un vizitiu. Pentru o carîtă cu roțile poliite, telegari ungurești, faleturi și livrele, 840 de galbini. ALECSANDRI, T. 1354.

falet n. od. echipaj: faleturi și livrele AL. [Abstras din falaitar].

*falét n., pl. urĭ (d. falaĭtar). Vechĭ. Trăsură cu patru caĭ înaintașĭ.

făleț, ~eață a [At: LB / V: fel~ / Pl: ~i, ~e / E: făli + -eț] (Trs) 1 Mândru. 2 Lăudăros. 3 Trufaș.

făléț, -eață adj. (reg.) 1 Care este mândru, trufaș. 2 Care este lăudăros. • pl. -eți, -ețe. / făli1 + -eț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

falét (înv.) s. n., pl. faléturi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

făléț, -eáță, adj. (reg.) fălos, mândru, fudul, trufaș, arogant, lăudăros.

Intrare: falet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falet
  • faletul
  • faletu‑
plural
  • faleturi
  • faleturile
genitiv-dativ singular
  • falet
  • faletului
plural
  • faleturi
  • faleturilor
vocativ singular
plural
Intrare: făleț
făleț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făleț
  • fălețul
  • fălețu‑
  • făleață
  • făleața
plural
  • făleți
  • făleții
  • fălețe
  • fălețele
genitiv-dativ singular
  • făleț
  • fălețului
  • fălețe
  • făleței
plural
  • făleți
  • făleților
  • fălețe
  • fălețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

falet

  • 1. învechit Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Pentru o carîtă cu roțile poliite, telegari ungurești, faleturi și livrele, 840 de galbini. ALECSANDRI, T. 1354.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. falaitar
    surse: DEX '98 DEX '09