2 intrări

9 definiții

FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar.

FALÉT, faleturi, s. n. (Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. – Cf. falaitar.

FALÉT, faleturi, s. n. (Învechit) Atelaj compus de obicei din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de cîte un vizitiu. Pentru o carîtă cu roțile poliite, telegari ungurești, faleturi și livrele, 840 de galbini. ALECSANDRI, T. 1354.

falét (înv.) s. n., pl. faléturi

falét s. n., pl. faléturi

falet n. od. echipaj: faleturi și livrele AL. [Abstras din falaitar].

*falét n., pl. urĭ (d. falaĭtar). Vechĭ. Trăsură cu patru caĭ înaintașĭ.

făléț, -eață adj. (reg.) 1 Care este mândru, trufaș. 2 Care este lăudăros. • pl. -eți, -ețe. / făli1 + -eț.

făléț, -eáță, adj. (reg.) fălos, mândru, fudul, trufaș, arogant, lăudăros.

Intrare: falet
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular falet faletul
plural faleturi faleturile
genitiv-dativ singular falet faletului
plural faleturi faleturilor
vocativ singular
plural
Intrare: făleț
făleț
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular făleț fălețul făleață făleața
plural făleți făleții fălețe fălețele
genitiv-dativ singular făleț fălețului fălețe făleței
plural făleți făleților fălețe fălețelor
vocativ singular
plural