FALCĂ subst. 1. – mold. (BCI VII 77). 2. Fălcu (Am; R Gr). 3. Fălc/ea, munt. (16 R III 18; Sd XXII), (nu din fălceá); -ești ceată (Î Div); 4. Falcău (Ștef; Am 108). 5. Falcin (sic), 1642 (Sd V 73); Fălcin (Dm; Ștef; Băl II). 6. Fălciu tîrg, toponimul, este explicat de Drăganu (p. 383) ca un plural din subst. falce, nu din falcă, așa cum s-a numit, în sec. al XIX-lea și satul Pogoanele, după unitatea de măsură pogon; -l < jude > 1503 (M Put 213). 7. Fălcan, olt. (Mat folc. I); Fîlcan (17 B II 367). 8. Fălco/ii, -enii, -ianca ss. 9. Fălcuță Radu (Puc). 10. Folcic, V., act. 11. Fălcoianul, loan, fost Vasiliu, uzurpător de nume (AO VIII 38).