9 definiții pentru falce

FÁLCE, fălci, s. f. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate. – Lat. falx, -cis.

FÁLCE, fălci, s. f. Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate. – Lat. falx, -cis.

FÁLCE, fălci, s. f. (Mold.) Veche măsură de suprafață pentru pămînt, avînd lungimea de 80 de prăjini și lățimea de 4 prăjini (egală cu 14322 m2). Socotesc ei ce socotesc, boierul cu vechilul, și-l scot dator cu două fălci de arat. VLAHUȚĂ, O. A. 356. Eu am, zicea el, optzeci de mii de fălci de pămînt, cît crăia unui crai din cei din rîndul al doilea. BOLINTINEANU, O. 272.

fálce s.f. 1 Veche unitate de măsură pentru suprafețe agricole, folosită în Moldova, echivalentă cu circa un hectar și jumătate (1,4323 ha). ◊ Stog de falce v. stog. 2 (reg.) Unitate de lungime egală cu un stânjen sau cu doi metri. • pl. fălci, (înv.) falci. / lat. falcem „coasă, seceră”.

fálce (măsură pentru suprafețe) (înv.) s. f., g.-d. art. fắlcii; pl. fălci

fálce s. f., g.-d. art. fălcii; pl. fălci

FÁLCE fălci f. (în trecut) 1) Unitate de măsură a suprafeței agricole (egală aproximativ cu un hectar și jumătate). 2) Suprafață de pământ de această mărime. /<lat. falx, ~cis

falce f. măsură veche de suprafață de 2880 stj. p. pentru Moldova (=14.32 m.p.). [Lat. FALCEM, coasă: lit. cantitatea cosită].

fálce f., pl. fălcĭ (lat. falx, falcis, coasă, adică „cît poțĭ cosi într'o zi”. De aicĭ rut. fálĭča. V. falcă). O măsură agrară întrebuințată și azĭ în Mold. (288) de stînjenĭ pătrațĭ saŭ 14321,95 m.p. În lungime are 80 de prăjinĭ și în lățime 40). V. obraț, obrățesc.

Intrare: falce
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular falce falcea
plural fălci fălcile
genitiv-dativ singular fălci fălcii
plural fălci fălcilor
vocativ singular
plural