11 definiții pentru falanster


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALANSTÉR, falanstere, s. n. (În concepția lui Ch. Fourier) Mare edificiu cu corpuri de clădiri ce comunică între ele, în care urma să trăiască o falangă1 (4). – Din fr. phalanstère.

falanster sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr phalanstère] Asociație de producție și consum în care muncitorii trăiesc în comunitate, după sistemul lui Ch. Fourier Cf falangă1 (6).

falanstér s.n. 1 (în doctrina socială utopică a lui Ch. Fourier) Asociație de producție și de consum, bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, în care membrii unei falange trăiau în comun. ♦ Ansamblu de clădiri, în care se aflau locuințele în comun, atelierele, cantinele, bibliotecile etc. destinate membrilor unei falange1 (I 2). Îmi arată falansterul construit pentru muncitori (CE. PETR.). 2 Grup care trăiește în comunitate. ♦ Locul acestui grup. • pl. -e / <fr. phalanstère.

FALANSTÉR, falanstere, s. n. Asociație de producție în care muncitorii trăiesc în comunitate după sistemul lui Fourier. – Din fr. phalanstère.

FALANSTÉR, falanstere, s. n. (După termenul folosit în doctrina socială utopică a lui Fourier) Clădire destinată membrilor unei comunități. Îmi arată falansterul construit pentru lucrători. C. PETRESCU, S. 216.

FALANSTÉR s.n. Celulă social-economică primară, care urma să funcționeze ca o asociație de producție și consum bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, proiectată de socialistul utopist francez Fourier, destinat viitoarei societăți imaginate de el. [< fr. phalanstère].

FALANSTÉR s. n. 1. sistem de locuințe în comun, cu ateliere, biblioteci, cantine etc., destinat viitoarei societăți preconizate de socialistul utopist Fourier. 2. grup care trăiește în comunitate. (< fr. phalanstère)

falanster n. asociațiune de lucrători formând o comună (în sistema lui Fourier). V. Fourier.

*falanstér n., pl. e (fr. phalanstère, format de Fourier din phalange, falangă, și monastère, mînăstire). Clădire în care avea să locuĭască o falangă de oamenĭ după rătăcirea comunistă a Francezuluĭ Fourier († 1837).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

falanstér s. n., pl. falanstére

falanstér s. n., pl. falanstére

Intrare: falanster
falanster substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • falanster
  • falansterul
  • falansteru‑
plural
  • falanstere
  • falansterele
genitiv-dativ singular
  • falanster
  • falansterului
plural
  • falanstere
  • falansterelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

falanster

  • 1. (În concepția lui Ch. Fourier) Mare edificiu cu corpuri de clădiri ce comunică între ele, în care urma să trăiască o falangă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Îmi arată falansterul construit pentru lucrători. C. PETRESCU, S. 216.
      surse: DLRLC
  • 2. Grup care trăiește în comunitate.
    surse: MDN '00

etimologie: