11 definiții pentru falț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen].

FALȚ, falțuri, s. n. 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 2. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie; p. ext. îmbinare astfel realizată. 4. (Poligr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. – Din germ. Falz[eisen].

falț sn [At: I. IONESCU, M. 702 / V: (reg) fanț / Pl: ~uri / E: ger Falz(eisen)] 1 Cuțit cu care tăbăcarii curăță pielea de carne. 2 (Lpl) Bucăți mici de piele ce rezultă la prelucrarea pieilor la mașina de fălțuit. 3 Clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor de încălțăminte. 4 Tăietură făcută pe marginea unei scânduri, țigle etc. ce permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. prelucrată corespunzător. 5 Îndoitură a marginii unei foi de tablă care permite îmbinarea cu altă tablă. 6-7 (Pex) îmbinare prin falț (4-5). 8 Mașină pentru strâns muchia fălțuită la burlanele de tablă. 9 (Pgr) Fâșie de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele într-un volum.

fálț s.n. 1 Tăietură făcută în lungul marginii unei piese, unei scânduri, unei țigle etc. pentru a permite îmbinarea cu o altă piesă, cu o altă scândură, cu o altă țiglă etc. care are o tăietură corespunzătoare. 2 Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi subțiri de tablă pentru a permite îmbinarea cu o altă foaie de tablă. ♦ Ext. Îmbinarea astfel realizată. ♦ Mașină pentru strâns muchia fălțuită la burlanele de tablă. 3 Îndoitură a unei coli de hârtie. 4 (tipogr.) Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă, de care se lipesc planșele intercalate într-un volum. 5 Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 6 (ind. piel.) Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit. 7 (tăb.) Cuțit cu care tăbăcarii curăță pielea de carne. • pl. -uri. / <germ. Falz[eisen].

FALȚ, falțuri, s. n. 1. Cuțit folosit de tăbăcari pentru egalizarea grosimii pieilor după tăbăcire. 2. (Mai ales la pl.) Bucățele mici de piele care cad de la mașina de fălțuit. 3. Tăietură, scobitură făcută în lungul marginii unei scînduri, a unei țigle sau a unei cărămizi pentru a permite îmbinarea cu altă scîndură, țiglă, cărămidă tăiată la fel. ♦ Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă pentru a permite îmbinarea cu altă foaie.

FALȚ s. n. 1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă. 2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc. (< germ. Falz/eisen/)

FALȚ ~uri n. 1) Unire a foilor de tablă prin îndoirea marginilor alăturate. 2) Tăietură făcută pe marginea unei piese (scândură, țiglă etc.) pentru a o putea uni cu o altă piesă (de același fel). 3) Cuțit folosit în tăbăcărie cu care se uniformizează grosimea pielii. 4) Clește de formă specială folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. /<germ. Falz[eisem]


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

falț s. n., pl. fálțuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FALȚ s. (TIPOGR.) ongleu.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

falț (fálțuri), s. n.1. Ștraif de legătorie. – 2. Scobitură, șanț la cotorul cărții legate. – 3. Canelură, șanț la cotorul cărții legate. – 4. Lamă pentru desprins carnea de pe piei. – Var. felț, s. n. (ștraif). Germ. Falz (DAR), la sensul 4 cu cel al germ. Falzeisen.Der. fălțui, vb. (a îndoi colile care alcătuiesc o carte), din germ. falzen (Borcea 186); fălțuială, s. f. (îndoire); fălțuitor, s. m. (persoană care execută operația de a fălțui); fălțuitoare, s. f. (unealtă cu care se fălțuiește; rindea). Cf. ngr. φαλτσέττα „cuțit de cizmar”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

falț, falțuri, s.n. – (reg.) 1. Încrețitură, cută. 2. Tăietură executată pe cantul scândurii pentru a permite îmbinarea. – Din germ. Falz(eisen) „îndoitură, cută” (DA, DER, DEX, MDA).

Intrare: falț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fa
  • falțul
  • falțu‑
plural
  • falțuri
  • falțurile
genitiv-dativ singular
  • fa
  • falțului
plural
  • falțuri
  • falțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

falț

  • 1. Clește de formă specială, folosit la tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Cuțit folosit de tăbăcari pentru egalizarea grosimii pieilor după tăbăcire.
    surse: DLRLC
  • 3. Fiecare dintre bucățile mici de piele care cad în urma prelucrării pieilor la mașina de fălțuit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Tăietură, scobitură făcută pe marginea unei scânduri, a unei țigle etc., pentru a permite îmbinarea cu altă scândură, țiglă etc. cu o tăietură corespunzătoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 4.1. Îndoitură făcută de-a lungul marginii unei foi de tablă subțire, pentru a permite îmbinarea cu altă foaie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 4.1.1. prin extensiune Îmbinare astfel realizată.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. poligrafie Bentiță de pânză sau de hârtie rezistentă de care se lipesc planșele intercalate într-un volum.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: ongleu

etimologie: