8 definiții pentru fairplay fair-play

FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl.

FAIRPLAY s. n. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). ◊ (Adjectival) Nu a avut o comportare fairplay. [Pr.: férplei] – Cuv. engl.

fairplay (angl.) [pron. férplei] (fair-) s. n., art. fairplay-ul

FÁIRPLAY s. v. sportivitate.

FAIRPLAY [FÉR-PLEI] s. n. acceptare loială a regulilor (într-un sport, în afaceri), joc cinstit. (< engl. fair-play)

FAIRPLAY [pr.: férplei] n. și adjectival Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). Comportare ~. /Cuv. engl.

FAIR-PLAY s.n. (Liv.) Acceptare și respectare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri). [Pron. fer-pléi. / < engl. fair-play].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

fair-play s. (anglicism) Acceptare loială a regulilor (într-un sport) ◊ „În marele fotbalist eu nu văd doar fenta vrăjită a lui S.M., vigoarea și fair-play-ul lui H., perspicacitatea și elanul lui B.C.” I.B. 12 IV 74 p. 3. ◊ „Rugbi și fair-play la Timișoara.” Sc. 29 IV 74 p. 3. ◊ N.V., un tânăr ciclist, nu lipsit de valoare, este, din păcate, certat cu fair-play-ul.” I.B. 30 IV 74 p. 3 [pron. feăr-pléi] (din engl. fair-play; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 29, Th. Hristea în LR 3/73 p. 186187, cu atestări din 1969, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DEX, DN3)

Intrare: fairplay
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fairplay fairplayul
plural
genitiv-dativ singular fairplay fairplayului
plural
vocativ singular
plural
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fairplay fairplay-ul
plural
genitiv-dativ singular fairplay fairplay-ului
plural
vocativ singular
plural
Surse flexiune: DCR2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fair-play fair-play-ul
plural
genitiv-dativ singular fair-play fair-play-ului
plural
vocativ singular
plural

fairplay fair-play

  • 1. Acceptare loială a regulilor (într-un joc, într-un sport, în afaceri).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN DCR2 sinonime: sportivitate 3 exemple
    exemple
    • În marele fotbalist eu nu văd doar fenta vrăjită a lui S.M., vigoarea și fair-play-ul lui H., perspicacitatea și elanul lui B.C. I.B. 12 IV 74 p. 3.
      surse: DCR2
    • Rugbi și fair-play la Timișoara. Sc. 29 IV 74 p. 3.
      surse: DCR2
    • N.V., un tânăr ciclist, nu lipsit de valoare, este, din păcate, certat cu fair-play-ul. I.B. 30 IV 74 p. 3.
      surse: DCR2
    • 1.1. (și) adjectival Nu a avut o comportare fairplay.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: