2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

FĂINARE s. f. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu. [Pr.: fă-i-] – Din făină.

FĂINARE s. f. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu. [Pr.: fă-i-] – Din făină.

făinar [At: POLIZU / P: fă-i~ / V: fări~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: făină + -ar] 1 sm Negustor de faină. 2 sm (Spc) Căruțaș care transportă făină. 3 sn Hambar pentru faină. 4 sn (Îf fărinar) Pod de lemn din jurul pietrei morii. 5 sn (Rar) Plăcintă.

făinare sf [At: DEX / P: fă-i~ / Pl: ~nări / E: făina] 1 (Rar) Presărare cu faină. 2 (Rar; irn) Pudrare. 3 Boală a plantelor, cauzată de ciuperci parazite, caracterizată prin apariția, pe suprafața zonelor afectate, a unui strat făinos de culoare alb-cenușie.

FĂINAR sm. 1 ⚚ Negustor de făină 2 Căruțaș care transportă făina de la moară.

FĂINARE s. f. Boală a plantelor produsă de unele ciuperci parazite, caracterizată prin culoarea albicioasă a părților bolnave, care par pudrate cu făină.

FĂINARE s.f. Boală a plantelor, produsă de unele ciuperci parazite și caracterizată prin culoarea albicioasă a părților bolnave, care par pudrate cu făină. – Din făină.

FĂINARE f. Boală a plantelor, cauzată de ciuperci parazite, care se manifestă prin depuneri făinoase sub formă de pete brune-cenușii pe lăstarii și frunzele atacate. [Sil. fă-i-] /făină + suf. ~are

făinar m. cel ce vinde făină. [Lat. FARINARIUS].

făinár m. Fabricant orĭ vînzător de făină.

Ortografice DOOM

făinare (desp. fă-i-) s. f., g.-d. art. făinării

făinare (fă-i-) s. f., g.-d. art. făinării

făinare s. f. (sil. fă-i-), g.-d. art. făinării

Argou

făinar, făinari s. m. (tox.) vânzător de droguri.

Sinonime

FĂINARE s. (FITOP.) oidium. (~ viței de vie.)

FĂINARE s. (FITOPATOLOGIE) oidium. (~ viței de vie.)

Arhaisme și regionalisme

făinar2, făinari, s.m. (înv.) 1. negustor de făină. 2. căruțaș care transportă făina.

Intrare: făinar (s.m.)
făinar (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făinar
  • făinarul
  • făinaru‑
plural
  • făinari
  • făinarii
genitiv-dativ singular
  • făinar
  • făinarului
plural
  • făinari
  • făinarilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: făinare
  • silabație: fă-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făinare
  • făinarea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • făinări
  • făinării
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

făinaresubstantiv feminin

  • 1. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: oidium
etimologie:
  • făină DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.