2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

faianțat1 sns [At: MDA ms / P: fa-ian~ / E: faianța] (Rar) Faianțare.

faianțat2, ~ă a [At: MDA ms / P: fa-ian~ / Pl: ~ați, ~e / E: faianța] Acoperit cu plăci de faianță.

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.

FAIANȚÁ, faianțez, vb. I. Tranz. A acoperi ceva cu plăci de faianță. [Pr.: fa-ian-] – Din faianță.

faianța vt [At: DEX / P: fa-ian~ / Pzi: ez / E: faianță] A acoperi cu plăci de faianță.

FAIANȚÁ vb. I. tr. A executa un placaj din plăci de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faiencé – care imită faianța].

FAIANȚÁ vb. tr. a executa un placaj din plăci de faianță. (< faianță)

A FAIANȚÁ ~éz tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu plăci de faianță. [Sil. fa-ian-] /Din faianță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

faianțá (a ~) vb., ind. prez. 3 faianțeáză

faianțá vb. (sil. fa-ian-), ind. prez. 1 sg. faianțéz, 3 sg. și pl. faianțeáză

Intrare: faianțat
faianțat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faianțat
  • faianțatul
  • faianțatu‑
  • faianța
  • faianțata
plural
  • faianțați
  • faianțații
  • faianțate
  • faianțatele
genitiv-dativ singular
  • faianțat
  • faianțatului
  • faianțate
  • faianțatei
plural
  • faianțați
  • faianțaților
  • faianțate
  • faianțatelor
vocativ singular
plural
Intrare: faianța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • faianța
  • faianțare
  • faianțat
  • faianțatu‑
  • faianțând
  • faianțându‑
singular plural
  • faianțea
  • faianțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • faianțez
(să)
  • faianțez
  • faianțam
  • faianțai
  • faianțasem
a II-a (tu)
  • faianțezi
(să)
  • faianțezi
  • faianțai
  • faianțași
  • faianțaseși
a III-a (el, ea)
  • faianțea
(să)
  • faianțeze
  • faianța
  • faianță
  • faianțase
plural I (noi)
  • faianțăm
(să)
  • faianțăm
  • faianțam
  • faianțarăm
  • faianțaserăm
  • faianțasem
a II-a (voi)
  • faianțați
(să)
  • faianțați
  • faianțați
  • faianțarăți
  • faianțaserăți
  • faianțaseți
a III-a (ei, ele)
  • faianțea
(să)
  • faianțeze
  • faianțau
  • faianța
  • faianțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

faianța

  • 1. A acoperi ceva cu plăci de faianță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • faianță
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00