8 definiții pentru faianțar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar.
FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
faianțar sm [At: LEG. EC. PL. 294 / P: fa-ian~ / Pl: ~i / E: faianță + -ar] 1 Persoană care fabrică faianță. 2 Muncitor specializat în faianțare Si: faianțator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FAIANȚÁR s.m. Lucrător specializat în executarea placajelor de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faïencier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAIANȚÁR s. m. cel care fabrică sau vinde faianță. (< faianță + -ar)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FAIANȚÁR ~i m. v. FAIANȚATOR. [Sil. fa-ian-] /faianță + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
faianțar s. m., pl. faianțari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*faianțar s. m., pl. faianțari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
faianțár s. m. (sil. fa-ian-), pl. faianțári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
faianțar, faianțarisubstantiv masculin
- 1. Muncitor specializat în faianțare. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: faianțator
etimologie:
- Faianță + sufix -ar. DEX '09 DEX '98 MDN '00