7 definiții pentru faianțar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar.

FAIANȚÁR, faianțari, s. m. Muncitor specializat în faianțare; faianțator. [Pr.: fa-ian-] – Faianță + suf. -ar.

faianțar sm [At: LEG. EC. PL. 294 / P: fa-ian~ / Pl: ~i / E: faianță + -ar] 1 Persoană care fabrică faianță. 2 Muncitor specializat în faianțare Si: faianțator.

FAIANȚÁR s.m. Lucrător specializat în executarea placajelor de faianță. [Pron. fa-ian-. / cf. fr. faïencier].

FAIANȚÁR s. m. cel care fabrică sau vinde faianță. (< faianță + -ar)

FAIANȚÁR ~i m. v. FAIANȚATOR. [Sil. fa-ian-] /faianță + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*faianțár s. m., pl. faianțári

faianțár s. m. (sil. fa-ian-), pl. faianțári

Intrare: faianțar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faianțar
  • faianțarul
  • faianțaru‑
plural
  • faianțari
  • faianțarii
genitiv-dativ singular
  • faianțar
  • faianțarului
plural
  • faianțari
  • faianțarilor
vocativ singular
  • faianțarule
  • faianțare
plural
  • faianțarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

faianțar

etimologie:

  • Faianță + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00