2 intrări

3 definiții

fagocitá vb., ind. prez. 3 sg. fagociteáză

FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].

Verbul francez se ortografiază phagocyter. - Alexutsu

FAGOCITÁ vb. tr. (despre fagocite) a îngloba (digerând) bacterii etc. (< fr. fagocyter)

Verbul francez se ortografiază phagocyter. - Alexutsu
Intrare: fagocitat
fagocitat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fagocitat fagocitatul fagocita fagocitata
plural fagocitați fagocitații fagocitate fagocitatele
genitiv-dativ singular fagocitat fagocitatului fagocitate fagocitatei
plural fagocitați fagocitaților fagocitate fagocitatelor
vocativ singular
plural
fagocitare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fagocitare fagocitarea
plural fagocitări fagocitările
genitiv-dativ singular fagocitări fagocitării
plural fagocitări fagocitărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fagocita
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) fagocita fagocitare fagocitat fagocitând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) fagocitea (să) fagociteze fagocita fagocită fagocitase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) fagocitea (să) fagociteze fagocitau fagocita fagocitaseră