4 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fagocitare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: fagocita] (Blg) Digerare de către fagocite a unui element străin de organism.

fagocita vtr [At: DN3 / Pzi: 3 ~tea / E: fr fagociter] (D. fagocite) A îngloba, digerând un element străin de organism.

fagocitar, ~ă a [At: PARHON, B. 42 / Pl: ~i, ~e / E: fagocită + -ar] 1-2 Care aparține fagocitului sau fagocitozei. 3-4 Referitor la fagocit sau fagocitoză. 5-6 Determinat de fagocit sau fagocitoză.

FAGOCITÁ vb. I. tr. (Despre fagocite) A îngloba, digerând, bacterii sau alte corpuri străine. [< fr. fagociter].[1]

  1. Verbul francez se ortografiază phagocyter. Alexutsu

FAGOCITÁR, -Ă adj. Referitor la fagocitoză sau la fagocite. [cf. fr. phagocitaire].

FAGOCITÁ vb. tr. (despre fagocite) a îngloba (digerând) bacterii etc. (< fr. fagocyter)[1]

  1. Verbul francez se ortografiază phagocyter. Alexutsu

FAGOCITÁR, -Ă adj. referitor la fagocite, la fagocitoză. (< fr. phagocitaire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fagocitá vb., ind. prez. 3 sg. fagociteáză

fagocitár adj. m., pl. fagocitári; f. sg. fagocitáră, pl. fagocitáre

Intrare: fagocitare
fagocitare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fagocita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fagocita
  • fagocitare
  • fagocitat
  • fagocitatu‑
  • fagocitând
  • fagocitându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • fagocitea
(să)
  • fagociteze
  • fagocita
  • fagocită
  • fagocitase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • fagocitea
(să)
  • fagociteze
  • fagocitau
  • fagocita
  • fagocitaseră
Intrare: fagocitar
fagocitar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fagocitar
  • fagocitarul
  • fagocitaru‑
  • fagocita
  • fagocitara
plural
  • fagocitari
  • fagocitarii
  • fagocitare
  • fagocitarele
genitiv-dativ singular
  • fagocitar
  • fagocitarului
  • fagocitare
  • fagocitarei
plural
  • fagocitari
  • fagocitarilor
  • fagocitare
  • fagocitarelor
vocativ singular
plural
Intrare: fagocitat
fagocitat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fagocitat
  • fagocitatul
  • fagocitatu‑
  • fagocita
  • fagocitata
plural
  • fagocitați
  • fagocitații
  • fagocitate
  • fagocitatele
genitiv-dativ singular
  • fagocitat
  • fagocitatului
  • fagocitate
  • fagocitatei
plural
  • fagocitați
  • fagocitaților
  • fagocitate
  • fagocitatelor
vocativ singular
plural
fagocitare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fagocitare
  • fagocitarea
plural
  • fagocitări
  • fagocitările
genitiv-dativ singular
  • fagocitări
  • fagocitării
plural
  • fagocitări
  • fagocitărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)