6 definiții pentru faculă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

facu sf [At: CULIANU, C. 251 / Pl: ~le / E: fr facule] (Ast) Parte mai strălucitoare de pe discul solar, corespunzătoare unei zone active a Soarelui.

FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din fr. facule.

FÁCULĂ, facule, s. f. Parte mai strălucitoare de pe discul solar. – Din fr. facule.

FÁCULĂ s.f. Partea mai strălucitoare din fotosfera sau cromosfera Soarelui. [< fr. facule, cf. lat. facula – torță mică].

FÁCULĂ s. f. partea mai strălucitoare din cromosferă. (< fr. facule, lat. facula)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fáculă s. f., g.-d. art. fáculei; pl. fácule

fáculă s. f., g.-d. art. fáculei; pl. fácule

Intrare: faculă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • faculă
  • facula
plural
  • facule
  • faculele
genitiv-dativ singular
  • facule
  • faculei
plural
  • facule
  • faculelor
vocativ singular
plural