DE FACTO loc. adv. Formulă folosită pentru a recunoaște un fapt prin însăși existența acestuia; în fapt. – Loc. lat.

de facto lav [At: DN³ / E: lat de facto] Formulă (diplomatică) folosită pentru a recunoaște un fapt (politic) prin însăși existența acestuia.

DE FACTO (lat.) = De fapt. Femeia conduce în casă de facto, bărbatul de jure.

IPSO FACTO (lat.) = Prin faptul însuși. Acela care a lovit pe tatăl său ipso facto e vinovat.

DE FACTO loc. adv. Formulă diplomatică folosită pentru recunoașterea unui fapt politic prin însăși existența faptului. [< lat. de facto – de fapt].

DE FACTO loc. adv. formulă diplomatică pentru recunoașterea unei anumite situații, care nu a dobândit și consacrarea juridică necesară. (< lat. de facto, de fapt)

IPSO FACTO loc. adv. prin chiar acest fapt, înțeles de la sine, implicit. (< lat. ipso facto)

ipso facto adv. prin faptul însuș, chiar în fapt.

facto (de ~) (lat.) loc. adj., loc. adv. (situație ~, Cum stau lucrurile ~?)

ipso facto (lat.) loc. adv.

*de facto (lat.) loc. adj., loc. adv.

ipso facto (lat.) loc. adv.

de facto loc. adv.

ipso facto loc. adv.

DE FACTO (lat.) de fapt – Situație de facto, opusă unei situații de iure.

Ipso facto (lat. „Prin însuși acest fapt”) – formulă frecvent folosită, atît în scris cît și în vorbire, cu înțelesul de: „Chiar prin aceasta”, sau „în virtutea faptului însuși”.