14 definiții pentru factitiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FACTITÍV, -Ă, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif.

factitiv sn, a [At: DA / Pl: ~e / E: fr factitif] (Grm) 1-2 (Verb tranzitiv) care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune Si: (verb) cauzativ.

FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif.

FACTITÍV, -Ă, factitivi, -e, adj. (Gram.; de obicei în expr.) Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea verbului de bază; verb cauzativ. În fraza «varza acră ruginește cuțitul» verbul «a rugini» este factitiv.

FACTITÍV adj.n. Verb tranzitiv factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea verbului de bază. [< fr. factitif].

FACTITÍV adj. verb tranzitiv ~ = verb tranzitiv care arată că subiectul face pe cineva să îndeplinească acțiunea. (< fr. factitif)

FACTITÍV ~ă ( ~i, ~e) și substantival: Verb ~ verb tranzitiv, care arată că subiectul determină pe cineva să realizeze acțiunea verbului; verb cauzativ. /<fr. factitif

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

factitiv1 adj. m.; f. factitivă, pl. factitive

factitív adj. m., pl. factitívi; f. sg. factitívă, pl. factitíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FACTITÍV adj. (GRAM.) cauzativ. (Verb ~.)

FACTITIV adj. (GRAM.) cauzativ. (Verb ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FACTITÍV, -Ă adj. (< fr. factitif): în sintagma verb factitiv (v.).

Intrare: factitiv
factitiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • factitiv
  • factitivul
  • factitivu‑
  • factiti
  • factitiva
plural
  • factitivi
  • factitivii
  • factitive
  • factitivele
genitiv-dativ singular
  • factitiv
  • factitivului
  • factitive
  • factitivei
plural
  • factitivi
  • factitivilor
  • factitive
  • factitivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

factitiv, factitiadjectiv

  • chat_bubble (în) sintagmă (și) substantivat neutru Verb (tranzitiv) factitiv = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cauzativ
    • format_quote În fraza «varza acră ruginește cuțitul» verbul «a rugini» este factitiv. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.