6 definiții pentru facondă
Explicative DEX
FACONDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia.
FACONDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
facondă sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: fr faconde cf lat facundia] (Frm) Elocință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FACONDĂ s.f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; limbuție, vorbărie. [< fr. faconde, cf. lat. facundia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FACONDĂ s. f. ușurință de a vorbi; limbuție, volubilitate. (< fr. faconde)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
facondă s. f. (franțuzism) Ușurință de a vorbi ◊ „O facondă jurnalistică îi aduce în pagină tot felul de observații ocazionale despre scriitori, ceea ce face ca multe din articolele sale să semene cu niște reportaje superioare.” R.lit.14 II 85 p. 9 (din fr. faconde; DN3, DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
+facondă (livr.) s. f., g.-d. art. facondei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
facondăsubstantiv feminin
- 1. Ușurință de a vorbi. DEX '09 DEX '98 DN DCR2sinonime: elocință limbuție volubilitate vorbărie
- O facondă jurnalistică îi aduce în pagină tot felul de observații ocazionale despre scriitori, ceea ce face ca multe din articolele sale să semene cu niște reportaje superioare. R.lit.14 II 85 p. 9. DCR2
-
etimologie:
- faconde DEX '09 DEX '98 DN
- facundia DEX '09 DEX '98 DN