5 definiții pentru facondă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

facondă sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: fr faconde cf lat facundia] (Frm) Elocință.

FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia.

FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia.

FACÓNDĂ s.f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; limbuție, vorbărie. [< fr. faconde, cf. lat. facundia].

FACÓNDĂ s. f. ușurință de a vorbi; limbuție, volubilitate. (< fr. faconde)

facóndă s. f. (franțuzism) Ușurință de a vorbi ◊ „O facondă jurnalistică îi aduce în pagină tot felul de observații ocazionale despre scriitori, ceea ce face ca multe din articolele sale să semene cu niște reportaje superioare.” R.lit.14 II 85 p. 9 (din fr. faconde; DN3, DEX-S)

Intrare: facondă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facondă
  • faconda
plural
genitiv-dativ singular
  • faconde
  • facondei
plural
vocativ singular
plural