13 definiții pentru facial


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

facial, ~ă a [At: PARHON, B. 65 / P: ~ci-al / Pl: ~i, ~e / E: fr facial] 1 Care aparține feței (1). 2 Referitor la față (1). 3 Care afectează fața (1). 4 (Îs) Unghi ~ Unghi format de dreapta care trece prin proeminențele frunții și ale maxilarului superior cu dreapta care unește baza incisivilor superiori cu canalul auditiv. 5 (Îs) Nerv ~ Nerv (pereche) cranian, ale cărui fibre motorii se distribuie la mușchii feței. 6 (Îs) Nevralgie ~ă Durere localizată la față, în regiuni aparținând nervului trigemen. 7 (Îs) Paralizie ~ă Paralizie a mușchilor feței și gâtului.

FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față; care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial.

FACIÁL, -Ă, faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față, care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial.

FACIÁL, -Ă, faciali -e, adj. (Anat.) Care ține de față, al feței. Nervi faciali. Mușchi faciali. – Pronunțat: -ci-al.

FACIÁL, -Ă adj. Aparținând feței, al feței. [Pron. -ci-al. / < fr. facial, cf. lat. facies – față].

FACIÁL, -Ă adj. (anat.) care aparține feței. (< fr. facial)

FACIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de față; propriu feței. Nerv ~. Mușchi ~. [Sil. -ci-al] /<fr. facial

facial a. ce ține de față: nerv, mușchiu, unghiu facial.

*faciál, -ă adj. (fr. facial, d. lat. facies, față). Anat. De la față: mușchĭ facial. Unghĭ facial, format de întîlnirea a doŭă liniĭ, una verticală, care e presupusă că trece pin dințiĭ incizivĭ superiorĭ și pe la sprincene, și alta orizontală, care e presupusă că trece pe dedesuptu urechiĭ pin rădăcina dinților incizivĭ superiorĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

faciál (-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále

faciál adj. m. (sil -ci-al), pl. faciáli; f. sg. faciálă, pl. faciále


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

analiză facială(sedim.), (engl.= facies analysis) descrierea și siste-matizarea secvențelor faciale sedimentare, în succesiune verticală, sub controlul extinderii lor areale, având drept scop interpretarea proceselor și mediilor de depunere în termenii → modelului facial (set de variabile vizând procesele, agentul, bazinul, contextul geologic-tectonic și relația sa cu aria sursă). A.f. implică o metodologie variată, ce include o serie de analize: granulometrică, morfometrică, a structurilor sedimentare, paleontologică, microscopică etc. și operează, în funcție de scara observației, cu grade de detaliere foarte diferite.

model facial (sedim.), (engl. = facies model) imaginea generalizată a originii, caracterelor și evoluției mediului de sedimentare sau a unui sector din acest mediu în termenii unui set de variabile și a unor condiții limită care vizează procesele, evenimentele depoziționale, agentul, baz., aria sursă și, respectiv, sistemul depozițional. Astfel, un m.f. se constituie ca bază pentru interpretări hidrodinamice, ca o normă pentru acel mediu, ca un instrument de predicție și poate fi exprimat descriptiv, geometric (prin hărți, coloane, blocdiagrame), matematic (prin analiză factorială), statistic (prin simulare pe computer). V. și analiza facială.

Intrare: facial
facial adjectiv
  • silabație: -ci-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • facial
  • facialul
  • facialu‑
  • facia
  • faciala
plural
  • faciali
  • facialii
  • faciale
  • facialele
genitiv-dativ singular
  • facial
  • facialului
  • faciale
  • facialei
plural
  • faciali
  • facialilor
  • faciale
  • facialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)