FACHIR, fachiri, s. m. Călugăr sau ascet cerșitor din India, care se dă drept făcător de minuni. O stîncă imensă, plină de mii de colți ascuțiți, ca un pat de tortură al unui fachir gigantic, se află așternută în albia Oltului. BOGZA, C. O. 336. Așa cum s-ar petrece cu o sămînță, adormită și închisă, pe care un fachir ar pune-o în palmă... și ar face-o (în cîteva minute) să germineze. GALACTION, O. I 175. Vreascurile trosneau subt pașii mei îndeajuns ca să trezească din autosugestie și pe un fachir indian. HOGAȘ, M. N. 235.