6 definiții pentru facționar
facționar, ~ă a [At: DEX2 / P: ~ți-o~ / Pl: ~e / E: fr factionnaire] 1 Specific facțiunii (1). 2 Referitor la facțiune (1).
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FACȚIONÁR, -Ă, facționari, -e, adj. De facțiune. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. factionnaire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
facționár adj. m. (sil. -ți-o-), pl. facționári; f. sg. facționáră, pl. facționáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FACȚIONÁR, -Ă adj. referitor la facțiune, de facțiune; facțional. (< fr. factionnaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*facționár m. (lat. factionarius). Soldat în facțiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: facționar
facționar adjectiv
- silabisire: -ți-o-
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | facționar | facționarul | facționară | facționara |
| plural | facționari | facționarii | facționare | facționarele | |
| genitiv-dativ | singular | facționar | facționarului | facționare | facționarei |
| plural | facționari | facționarilor | facționare | facționarelor | |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||