fabulă (lat. fabula „vorbire”, „poveste”), figură de stil narativă, și anume o scurtă narațiune la care participă, de regulă, animale personificate, introdusă într-o expunere, de obicei retorică, cu scopul justificării, pe temeiul analogiei (comparației), a unor argumente și îndemnuri. F. este o pildă inventată (fictivă) (P). Aristotel (Aristote, Rhétorique, II, p. 104-105) o ilustrează după cum urmează: „Fabula este, de exemplu, aceea pe care a povestit-o Stesihor privitor la Falaris și Esop în apărarea demagogului. Cetățenii Himerei aleseseră un strateg cu puteri depline, Falaris, și voiau să-i dea o gardă personală; Stesihor, între altele, le povesti acest apolog: un cal stăpânea singur o pajiște; a apărut un cerb care îi strica pășunea; calul, vrând să se răzbune pe cerb îl întreabă pe un om dacă n-ar putea să-l ajute să pedepsească cerbul; omul îi spuse că ar putea să-l ajute, cu condiția ca el să accepte un frâu și să-l lase să se urce în spatele lui înarmat cu sulițe. Înțelegerea fiind încheiată și omul urcat pe cal, acesta, ca preț al răzbunării, deveni sclavul omului. Voi, la fel, spuse el, fiți atenți, că vrând să vă răzbunați contra dușmanului să nu aveți soarta calului. Sunteți deja sub frâu; căci ați ales un strateg cu puteri absolute; dacă îi dați o gardă și-i permiteți să se urce în spinarea voastră, veți deveni din acest moment sclavii lui Falaris.” Figura de mai sus, dezvoltată într-o narațiune de sine stătătoare, constituie fabula ca specie a genului epic.