2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față).

FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ♦ Fig. Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 2. (În sintagma) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. (Tipogr.) Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie. – Din fr. facette (refăcut după față).

fațe sf [At: PONI, CH. 14 / Pl: ~e / E: fr facette după față] 1 Fiecare din fețele plane ale unui obiect (de dimensiuni mici). 2 (Spc) Fiecare dintre fețele șlefuite ale unei pietre prețioase. 3 (Fig) Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu. 4 (Îs) ~ de cuțit Teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrat prin așchiere. 5 (Pgr) Placă de fontă folosită ca fundament pentru un clișeu sau o placă de stereotipie.

FAȚÉTĂ, fațete, s. f. 1. Diminutiv al lui față (II 1). 2. Fiecare dintre fețele șlefuite ale unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc. ◊ Ochi cu fațete = ochi ai insectelor și ai altor artropode, compuși din numeroși ochi simpli. 3. (Numai în expr.) Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 4. (Tipogr.) Placă de fontă cu suprafața brăzdată de șanțuri paralele, în care sînt introduse șipci de lemn pentru fixarea cu ținte a plăcilor de stereotipie.

FAȚÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după față].

FAȚÉTĂ s. f. 1. fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. ~ de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. ochi de ~e = ochi compus al insectelor. 4. (poligr.) placă de fontă pentru fixarea plăcilor de stereotipie. (< fr. facette)

FAȚÉTĂ ~e f. 1) Suprafață plană a unui corp. 2) Față șlefuită a unui corp. 3) fig. Aspect specific. ~a problemei. ~ele situației. 4) tipogr. Placă groasă de fontă de care se fixează un clișeu cu plăcile de stereotipie. /<fr. facette

fațetă f. față mică: diamant cu fațete (= fr. facette).

*fațétă f., pl. e (d. față, tradus după fr. facette). Față mică: diamant tăĭat în fațete.

FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.

FAȚETÁ, fațetez, vb. I. Tranz. A șlefui, a tăia în fațete. – Din fr. facetter.

fațeta vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr facetter] 1-2 A tăia sau a șlefui în fațete. 3 (Pgr) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie pentru a permite fixarea pe un suport.

fațetá vb. I. tr. 1 (tehn.) A tăia sau a șlefui în fațete (1). 2 (tipogr.; compl. indică clișee sau piese de stereotipie) A prelucra pentru a permite fixarea pe un suport. 3 (med.) A efectua o construcție protetică ce reconstituie partea vizibilă a dinților artificiali. • prez.ind. -ez. / <fr. facetter <lat. facĭes, -ei „față”.

FAȚETÁ vb. I. tr. A șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ♦ (Poligr.) A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport. [< fr. facetter].

FAȚETÁ vb. tr. a șlefui, a tăia în fațete (pietre prețioase). ◊ (poligr.) a prelucra un clișeu, o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șant, spre a fi fixat pe un suport. (< fr. facetter)

A FAȚETÁ ~éz tranz. (pietre scumpe) A înzestra cu fațete (prin prelucrare). /<fr. facetter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fațétă s. f., g.-d. art. fațétei; pl. fațéte

*fațetá (a ~) vb., ind. prez. 3 fațeteáză

fațetá vb., ind. prez. 1 sg. fațetéz, 3 sg. și pl. fațeteáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pietre cu fațete, (engl.= faceted boulder, f. pebble) → dreikanter.

Intrare: fațetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fațe
  • fațeta
plural
  • fațete
  • fațetele
genitiv-dativ singular
  • fațete
  • fațetei
plural
  • fațete
  • fațetelor
vocativ singular
plural
Intrare: fațeta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fațeta
  • fațetare
  • fațetat
  • fațetatu‑
  • fațetând
  • fațetându‑
singular plural
  • fațetea
  • fațetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fațetez
(să)
  • fațetez
  • fațetam
  • fațetai
  • fațetasem
a II-a (tu)
  • fațetezi
(să)
  • fațetezi
  • fațetai
  • fațetași
  • fațetaseși
a III-a (el, ea)
  • fațetea
(să)
  • fațeteze
  • fațeta
  • fațetă
  • fațetase
plural I (noi)
  • fațetăm
(să)
  • fațetăm
  • fațetam
  • fațetarăm
  • fațetaserăm
  • fațetasem
a II-a (voi)
  • fațetați
(să)
  • fațetați
  • fațetați
  • fațetarăți
  • fațetaserăți
  • fațetaseți
a III-a (ei, ele)
  • fațetea
(să)
  • fațeteze
  • fațetau
  • fațeta
  • fațetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fațetă

  • 1. Fiecare dintre fețele (șlefuite ale) unei pietre prețioase, ale unei sticle, ale unui metal etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Ochi cu fațete = ochi ai insectelor și ai altor artropode, compuși din numeroși ochi simpli.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. figurat Fiecare dintre aspectele unei probleme, ale unei lucrări, care împreună alcătuiesc un ansamblu.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (în) sintagmă Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. tipografie Placă de fontă care servește ca fundament pentru un clișeu sau pentru o placă de stereotipie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. Diminutiv al lui față; fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru.
    surse: DLRLC DN

etimologie:

  • limba franceză facette (refăcut după față).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

fațeta

  • 1. A șlefui, a tăia în fațete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. poligrafie A prelucra un clișeu sau o piesă de stereotipie prin teșirea marginilor sau scobirea în ele a unui șanț, pentru a fi fixat pe un suport.
      surse: DN

etimologie: