2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂTĂTOÁRE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organ genital al unor femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.

fătătoare [At: DOSOFTEI, PS. 266 / Pl: ~oare, ~ori / E: făta + -(ă)toare] 1 a (D. femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. 2 sf (Reg) Oaie care are peste doi ani. 3 sf (Pop) Organ genital al unor animale femele Si: fătăciune (4), pipotă, soție. 4 sf (Pop; rar; prt) Organ genital feminin Si: fătăciune (5). 5 sf (Pop) Loc unde fată animalele Si: fătăciune (6).

FĂTĂTOÁRE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organul genital al unor animale-femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.

FĂTĂTOÁRE2, fătători, s. f. Locul unde fată animalele.

FĂTĂTOÁRE1, fătătoare, adj. f. (În opoziție cu stearpă) Care e aptă să fete. La botez, ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare. ISPIRESCU, L. 208. Trei sute de vaci fătătoare, împărțite în două cîrduri. I. IONESCU, D. 369. – Pronunțat: -toa-.

FĂTĂTOÁRE1 ~ adj. și substantival (despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. /a făta + suf. ~ătoare

FĂTĂTOÁRE2 ~óri f. pop. 1) Loc special amenajat unde fată animalele. 2) Organ genital al unor animale-femele. /a făta + suf. ~ătoare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fătătoáre1 adj. f., pl. fătătoáre

fătătoáre2 s. f., g.-d. art. fătătórii; pl. fătătóri

fătătoáre adj. f., pl. fătătoáre

fătătoáre s. f., g.-d. art. fătătórii; pl. fătătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fătătoáre2 adj. f. sg. sau s.f. sg. (reg.) vacă, oaie, iapă, scroafă, capră aptă pentru reproducere, bună de prăsilă; mulgare, mulzare, mânzare, sugare, aplecătoare, matcă.

Intrare: fătătoare (adj.)
fătătoare1 (adj.) adjectiv feminin
adjectiv feminin (AF103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fătătoare
  • fătătoarea
plural
  • fătătoare
  • fătătoarele
genitiv-dativ singular
  • fătătoare
  • fătătoarei
plural
  • fătătoare
  • fătătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: fătătoare (loc)
fătătoare2 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fătătoare
  • fătătoarea
plural
  • fătători
  • fătătorile
genitiv-dativ singular
  • fătători
  • fătătorii
plural
  • fătători
  • fătătorilor
vocativ singular
plural

fătătoare (adj.)

  • 1. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: stearpă attach_file 2 exemple
    exemple
    • La botez, ciobanul dărui finului său o oaie fătătoare. ISPIRESCU, L. 208.
      surse: DLRLC
    • Trei sute de vaci fătătoare, împărțite în două cîrduri. I. IONESCU, D. 369.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Făta + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09

fătătoare (loc)

  • 1. popular Loc unde fată animalele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Făta + sufix -ătoare.
    surse: DEX '98 DEX '09