2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fărâmica vt [At: DA / V: ~răm~, ~rim~ / Pzi: fărâmic / E: fărâmică] A fărâmița.

FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică.

FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică.

fărâmi sf [At: SEVASTOS, N. 203 / V: ~răm~, ~rim~ / Pl: ~ice / E: fărâmă + -ică] (Pop) Fărâmiță.

FĂRÎMÍCĂ, fărîmici, s. f. (Popular) Fărîmiță. S-o ungă cu fărîmica ceea pe la bot. SEVASTOS, N. 203.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fărâmícă (pop.) s. f., g.-d. art. fărâmícii; pl. fărâmíci (și fărâméle în expr. a tăia ~)

fărâmícă s. f., g.-d. art. fărâmícii; pl. fărâmíci (și fărâméle în expr. a tăia fărâmele)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂRÂMÍCĂ s. v. fărâmiță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fărâmicá vb. I (înv.) a fărâmița.

Intrare: fărâmica
fărâmica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fărâmică
fărâmică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmi
  • fărâmica
plural
  • fărâmici
  • fărâmicile
genitiv-dativ singular
  • fărâmici
  • fărâmicii
plural
  • fărâmici
  • fărâmicilor
vocativ singular
plural

fărâmică

etimologie:

  • Fărâmă + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09