7 definiții pentru fărâmică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică.

FĂRÂMÍCĂ, fărâmici, s. f. (Pop.) Fărâmiță. – Fărâmă + suf. -ică.

fărâmi sf [At: SEVASTOS, N. 203 / V: ~răm~, ~rim~ / Pl: ~ice / E: fărâmă + -ică] (Pop) Fărâmiță.

FĂRÎMÍCĂ, fărîmici, s. f. (Popular) Fărîmiță. S-o ungă cu fărîmica ceea pe la bot. SEVASTOS, N. 203.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fărâmícă (pop.) s. f., g.-d. art. fărâmícii; pl. fărâmíci (și fărâméle în expr. a tăia ~)

fărâmícă s. f., g.-d. art. fărâmícii; pl. fărâmíci (și fărâméle în expr. a tăia fărâmele)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂRÂMÍCĂ s. v. fărâmiță.

Intrare: fărâmică
fărâmică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărâmi
  • fărâmica
plural
  • fărâmici
  • fărâmicile
genitiv-dativ singular
  • fărâmici
  • fărâmicii
plural
  • fărâmici
  • fărâmicilor
vocativ singular
plural

fărâmică

etimologie:

  • Fărâmă + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09