2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂLOȘÍ, făloșesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se făli, a se îngâmfa. – Din fălos.

FĂLOȘÍ, făloșesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se făli, a se îngâmfa. – Din fălos.

făloși vr [At: ȚICHINDEAL, F. 118/20 / Pzi: esc / E: fălos] (Reg) 1 A se lăuda. 2 A se îngâmfa.

A SE FĂLOȘÍ mă ~ésc intranz. v. A SE FĂLI. /Din fălos


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!făloșí (a se ~) (a se mândri) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se făloșéște, imperf. 3 sg. se făloșeá; conj. prez. 3 să se făloșeáscă

făloșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. făloșésc, imperf. 3 sg. făloșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. făloșeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂLOȘÍ vb. v. făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, semeți.

făloși vb. v. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. MÎNDRI. SEMEȚI.

Intrare: făloșire
făloșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făloșire
  • făloșirea
plural
  • făloșiri
  • făloșirile
genitiv-dativ singular
  • făloșiri
  • făloșirii
plural
  • făloșiri
  • făloșirilor
vocativ singular
plural
Intrare: făloși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făloși
  • făloșire
  • făloșit
  • făloșitu‑
  • făloșind
  • făloșindu‑
singular plural
  • făloșește
  • făloșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • făloșesc
(să)
  • făloșesc
  • făloșeam
  • făloșii
  • făloșisem
a II-a (tu)
  • făloșești
(să)
  • făloșești
  • făloșeai
  • făloșiși
  • făloșiseși
a III-a (el, ea)
  • făloșește
(să)
  • făloșească
  • făloșea
  • făloși
  • făloșise
plural I (noi)
  • făloșim
(să)
  • făloșim
  • făloșeam
  • făloșirăm
  • făloșiserăm
  • făloșisem
a II-a (voi)
  • făloșiți
(să)
  • făloșiți
  • făloșeați
  • făloșirăți
  • făloșiserăți
  • făloșiseți
a III-a (ei, ele)
  • făloșesc
(să)
  • făloșească
  • făloșeau
  • făloși
  • făloșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făloși

etimologie:

  • fălos
    surse: DEX '98 DEX '09