2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂINÁRE s. f. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu. [Pr.: fă-i-] – Din făină.

FĂINÁRE s. f. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu. [Pr.: fă-i-] – Din făină.

făinare sf [At: DEX / P: fă-i~ / Pl: ~nări / E: făina] 1 (Rar) Presărare cu faină. 2 (Rar; irn) Pudrare. 3 Boală a plantelor, cauzată de ciuperci parazite, caracterizată prin apariția, pe suprafața zonelor afectate, a unui strat făinos de culoare alb-cenușie.

FĂINÁRE s. f. Boală a plantelor produsă de unele ciuperci parazite, caracterizată prin culoarea albicioasă a părților bolnave, care par pudrate cu făină.

FĂINÁRE f. Boală a plantelor, cauzată de ciuperci parazite, care se manifestă prin depuneri făinoase sub formă de pete brune-cenușii pe lăstarii și frunzele atacate. [Sil. fă-i-] /făină + suf. ~are

făinar [At: POLIZU / P: fă-i~ / V: fări~ / Pl: ~i sm, ~e sn / E: făină + -ar] 1 sm Negustor de faină. 2 sm (Spc) Căruțaș care transportă făină. 3 sn Hambar pentru faină. 4 sn (Îf fărinar) Pod de lemn din jurul pietrei morii. 5 sn (Rar) Plăcintă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

făináre (fă-i-) s. f., g.-d. art. făinắrii

făináre s. f. (sil. fă-i-), g.-d. art. făinării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂINÁRE s. (FITOP.) oidium. (~ viței de vie.)

FĂINARE s. (FITOPATOLOGIE) oidium. (~ viței de vie.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

făinár1, făináre, s.n. (înv.) ladă, hambar de păstrat făina.

Intrare: făinare
  • silabație: fă-i- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făinare
  • făinarea
plural
genitiv-dativ singular
  • făinări
  • făinării
plural
vocativ singular
plural
Intrare: făinar (s.n.)
făinar (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • făinar
  • făinarul
  • făinaru‑
plural
  • făinare
  • făinarele
genitiv-dativ singular
  • făinar
  • făinarului
plural
  • făinare
  • făinarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

făinare

  • 1. Boală a plantelor provocată de unele ciuperci parazite și caracterizată prin apariția la suprafața organelor atacate a unui strat făinos, alb-cenușiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: oidium

etimologie:

  • făină
    surse: DEX '98 DEX '09