3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂȚUITOÁRE, fățuitoare, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia zidarul întinde și netezește straturile de tencuială aruncată pe zid cu mistria; drișcă. – Pronunțat: -țu-i-.

FĂȚUITOÁRE1 ~óri f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii, a betonului etc.; drișcă. [Sil. -țu-i-] /a fățui + suf. ~tor

fățuitoare f. rândeaua de fățuit a zidarului și tâmplarului.

fățuitoáre f., pl. orĭ. Instrument de fățuit, ca rîndeaŭa cu care netezeștĭ după ce aĭ tras cu cĭoplitoru.

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

fățuitor, ~oare [At: DAMÉ, T. 103 / V: feț~ / P: ~țu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: fățui + -tor] 1-2 smf Persoană care fățuiește (8-9). 3 sn Rindea specială pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 4 sf Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid Si: drișcă. 5 sn Cuțit curbat, cu două mânere, folosit în tăbăcărie la fățuirea (9) manuală a pieilor.

FĂȚUITÓR, -OÁRE, fățuitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care fățuiește. 2. S. n. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn. 3. S. f. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. 4. S. n. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

FĂȚUITÓR2, -OÁRE, fățuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care fățuiește colile de tipar. – Pronunțat: -țu-i-.

FĂȚUITÓR1, fățuitoare, s. n. Unealtă de forma unei rindele pentru fățuirea sau îndreptarea feței scîndurilor sau pieselor de lemn. V. rindea. ♦ Cuțit care servește în tăbăcărie la fățuitul pieilor. – Pronunțat: -țu-i-.

FĂȚUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în operații de fățuire. /a fățui + suf. ~tor

FĂȚUITÓR ~oáre n. 1) Unealtă de tâmplărie, de forma unei rindele, cu care se fățuiesc scândurile sau piesele de lemn. 2) Cuțit puțin curbat, cu două manere, folosit la fățuirea manuală a pieselor din lemn. /a fățui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fățuitoáre1 (persoană) (-țu-i) s. f., g.-d. art. fățuitoárei; pl. fățuitoáre

fățuitoáre2 (unealtă) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri

fățuitoáre (persoană) s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fățuitoárei; pl. fățuitoáre

fățuitoáre (unealtă) s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri

fățuitór2 (unealtă) (-țu-i-) s. n., pl. fățuitoáre

fățuitór (unealtă) s. n. (sil. -țu-i), pl. fățuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂȚUITOARE s. (TEHN.) drișcă, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. și Ban.) șimitău. (~ pentru mortar.)

arată toate definițiile

Intrare: fățuitoare (persoană)
fățuitoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: fă-țu-i- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuitoare
  • fățuitoarea
plural
  • fățuitoare
  • fățuitoarele
genitiv-dativ singular
  • fățuitoare
  • fățuitoarei
plural
  • fățuitoare
  • fățuitoarelor
vocativ singular
  • fățuitoare
  • fățuitoareo
plural
  • fățuitoarelor
Intrare: fățuitoare (unealtă)
fățuitoare2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: fă-țu-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuitoare
  • fățuitoarea
plural
  • fățuitori
  • fățuitorile
genitiv-dativ singular
  • fățuitori
  • fățuitorii
plural
  • fățuitori
  • fățuitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: fățuitor (unealtă)
fățuitor2 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: fă-țu-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățuitor
  • fățuitorul
  • fățuitoru‑
plural
  • fățuitoare
  • fățuitoarele
genitiv-dativ singular
  • fățuitor
  • fățuitorului
plural
  • fățuitoare
  • fățuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fățuitoare (unealtă)

  • 1. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: drișcă

etimologie:

  • Fățui + sufix -tor.
    surse: DEX '09

fățuitor, -oare (persoană) fățuitoare

  • 1. Persoană care fățuiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Fățui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09

fățuitor (unealtă)

  • 1. Rindea specială folosită pentru fățuirea sau pentru îndreptarea feței scândurilor sau a pieselor de lemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rindea
  • 2. Cuțit puțin curbat, cu două mânere, care servește, în tăbăcărie, la fățuirea manuală a pieilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Fățui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09