2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fățărit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățări] (Înv) 1 Favorizat2 (la judecată). 2 Ipocrit.

FĂȚĂRÍT, -Ă, fățăriți, -te, adj. (Învechit, rar) Fățarnic, prefăcut, ipocrit, simulat. Așa-mi venea-n suflet să cred lămurit Că tot acel joc a fost joc fățărit. COȘBUC, P. II 207. ◊ Fig. Focuri de artificii în care meșteri isteți și dibaci fac să joace, în ochii orbecați ai publicului, tot felul de vîrtejuri luminoase... de fulgere plăsmuite, de sori fățăriți. ODOBESCU, S. II 540.

FĂȚĂRÍT, -Ă, fățăriți, -te, adj. (Înv.) Fățarnic, prefăcut, ipocrit. – Participiul lui fățări (rar întrebuințat).

FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

FĂȚĂRÍ, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface.

A SE FĂȚĂRÍ mă ~ésc intranz. pop. v. A SE FĂȚĂRNICI. /Din fățare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!fățărí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățăréște, imperf. 3 sg. se fățăreá; conj. prez. 3 să se fățăreáscă

fățărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățărésc, imperf. 3 sg. fățăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. fățăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FĂȚĂRÍT adj. v. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

fățărit adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.

Intrare: fățărit
fățărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățărit
  • fățăritul
  • fățăritu‑
  • fățări
  • fățărita
plural
  • fățăriți
  • fățăriții
  • fățărite
  • fățăritele
genitiv-dativ singular
  • fățărit
  • fățăritului
  • fățărite
  • fățăritei
plural
  • fățăriți
  • fățăriților
  • fățărite
  • fățăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: fățări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fățări
  • fățărire
  • fățărit
  • fățăritu‑
  • fățărind
  • fățărindu‑
singular plural
  • fățărește
  • fățăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fățăresc
(să)
  • fățăresc
  • fățăream
  • fățării
  • fățărisem
a II-a (tu)
  • fățărești
(să)
  • fățărești
  • fățăreai
  • fățăriși
  • fățăriseși
a III-a (el, ea)
  • fățărește
(să)
  • fățărească
  • fățărea
  • fățări
  • fățărise
plural I (noi)
  • fățărim
(să)
  • fățărim
  • fățăream
  • fățărirăm
  • fățăriserăm
  • fățărisem
a II-a (voi)
  • fățăriți
(să)
  • fățăriți
  • fățăreați
  • fățărirăți
  • fățăriserăți
  • fățăriseți
a III-a (ei, ele)
  • fățăresc
(să)
  • fățărească
  • fățăreau
  • fățări
  • fățăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fățărit

  • exemple
    • Așa-mi venea-n suflet să cred lămurit Că tot acel joc a fost joc fățărit. COȘBUC, P. II 207.
      surse: DLRLC
    • figurat Focuri de artificii în care meșteri isteți și dibaci fac să joace, în ochii orbecați ai publicului, tot felul de vîrtejuri luminoase... de fulgere plăsmuite, de sori fățăriți. ODOBESCU, S. II 540.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Participiul lui fățări (rar întrebuințat).
    surse: DLRM

fățări

etimologie:

  • fățare (învechit „fățărnicie” din față).
    surse: DEX '09 DEX '98