2 intrări

13 definiții

din care

Explicative DEX

fățărit, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fățări] (Înv) 1 Favorizat2 (la judecată). 2 Ipocrit.

FĂȚĂRIT, -Ă, fățăriți, -te, adj. (Învechit, rar) Fățarnic, prefăcut, ipocrit, simulat. Așa-mi venea-n suflet să cred lămurit Că tot acel joc a fost joc fățărit. COȘBUC, P. II 207. ◊ Fig. Focuri de artificii în care meșteri isteți și dibaci fac să joace, în ochii orbecați ai publicului, tot felul de vîrtejuri luminoase... de fulgere plăsmuite, de sori fățăriți. ODOBESCU, S. II 540.

FĂȚĂRIT, -Ă, fățăriți, -te, adj. (Înv.) Fățarnic, prefăcut, ipocrit. – Participiul lui fățări (rar întrebuințat).

FĂȚĂRI, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

FĂȚĂRI, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

fățăra v vz fățări

fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface.

‡FĂȚĂRI (-ăresc) I. vb. intr. A părtini, a fi părtinitor, a ținea parte unuia în paguba altuia: să nu cunoști pre nici-unul den ceia ce judeci, ce să zice să nu fățărești PRV. -MB.. II. vb. refl. A se preface, a se fățărnici: oamenii puteau să se fățărească, dar nu puteau trăi decît ... hărțuindu-se mereu între dînșii SLV. [fă].

A SE FĂȚĂRI mă ~esc intranz. pop. v. A SE FĂȚĂRNICI. /Din fățare

Ortografice DOOM

fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fățăresc, 3 sg. se fățărește, imperf. 1 sg. mă fățăream; conj. prez. 1 sg. să mă fățăresc, 3 să se fățărească; imper. 2 sg. afirm. fățărește-te; ger. fățărindu-mă

!fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățărește, imperf. 3 sg. se fățărea; conj. prez. 3 să se fățărească

fățări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățăresc, imperf. 3 sg. fățărea; conj. prez. 3 sg. și pl. fățărească

Sinonime

FĂȚĂRIT adj. v. duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean.

fățărit adj. v. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.

Intrare: fățărit
fățărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fățărit
  • fățăritul
  • fățăritu‑
  • fățări
  • fățărita
plural
  • fățăriți
  • fățăriții
  • fățărite
  • fățăritele
genitiv-dativ singular
  • fățărit
  • fățăritului
  • fățărite
  • fățăritei
plural
  • fățăriți
  • fățăriților
  • fățărite
  • fățăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: fățări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fățări
  • fățărire
  • fățărit
  • fățăritu‑
  • fățărind
  • fățărindu‑
singular plural
  • fățărește
  • fățăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fățăresc
(să)
  • fățăresc
  • fățăream
  • fățării
  • fățărisem
a II-a (tu)
  • fățărești
(să)
  • fățărești
  • fățăreai
  • fățăriși
  • fățăriseși
a III-a (el, ea)
  • fățărește
(să)
  • fățărească
  • fățărea
  • fățări
  • fățărise
plural I (noi)
  • fățărim
(să)
  • fățărim
  • fățăream
  • fățărirăm
  • fățăriserăm
  • fățărisem
a II-a (voi)
  • fățăriți
(să)
  • fățăriți
  • fățăreați
  • fățărirăți
  • fățăriserăți
  • fățăriseți
a III-a (ei, ele)
  • fățăresc
(să)
  • fățărească
  • fățăreau
  • fățări
  • fățăriseră
fățăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fățărit, fățăriadjectiv

  • 1. învechit rar Fățarnic, ipocrit, prefăcut, simulat. DLRLC
    • format_quote Așa-mi venea-n suflet să cred lămurit Că tot acel joc a fost joc fățărit. COȘBUC, P. II 207. DLRLC
    • format_quote figurat Focuri de artificii în care meșteri isteți și dibaci fac să joace, în ochii orbecați ai publicului, tot felul de vîrtejuri luminoase... de fulgere plăsmuite, de sori fățăriți. ODOBESCU, S. II 540. DLRLC
etimologie:
  • Participiul lui fățări (rar întrebuințat). DLRM

fățări, fățărescverb

etimologie:
  • fățare (învechit „fățărnicie” din față). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.