7 definiții pentru fâstâceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală.

FÂSTÂCEÁLĂ s. f. (Fam.) Faptul de a (se) fâstâci; zăpăceală. – Fâstâci + suf. -eală.

fâstâcea sf [At: DA / Pl: ~eli / E: fâstâci + -eală] 1 Zăpăceală. 2 Intimidare.

FÎSTÎCEÁLĂ s. f. (Familiar) Zăpăceală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fâstâceálă (fam.) s. f., g.-d. art. fâstâcélii

fâstâceálă s. f., g.-d. art. fâstâcélii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÂSTÂCEÁLĂ s. intimidare, zăpăceală, (Olt.) rătuteală. (Stare de ~.)

FÎSTÎCEA s. intimidare, zăpăceală, (Olt.) rătuteală. (Stare de ~.)

Intrare: fâstâceală
fâstâceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâstâcea
  • fâstâceala
plural
  • fâstâceli
  • fâstâcelile
genitiv-dativ singular
  • fâstâceli
  • fâstâcelii
plural
  • fâstâceli
  • fâstâcelilor
vocativ singular
plural

fâstâceală

etimologie:

  • Fâstâci + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09