6 definiții pentru fârtal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fârtal sn vz fârtai

FÎRTAL s.n. (Trans. SV) Sfert. Trei fertalie pe cinci. MȘE, 94. ♦ Rată echivalentă cu un sfert din suma totală. (Fig.) Pentru datoriile care să cuvinea păcatelor în pedeapsă dreptății dumnezeiești . . . fac îndestul pînă la fîrtalu<l> cel de pe urmă. CAT., 22. Variante: fertaliu (MȘE, 94). Etimologie: magh. fertály.

cvartál, fartál și fîrtál n., pl. e (rus. kvartál, cartier, germ. quartal, sfert de an, d. lat. quartum, sfert, quattuor, patru). Vechĭ. Cartier, despărțire (în Mold.), coloare (în Munt.).

fîrtáĭ n., pl. aĭe, -ál și -ár n., pl. e (ung. fertály, d. germ. viertel, sfert. V. sfert). Sfert (Trans.). Cantitate despărțită din alta maĭ mare (Mold.): un firtaĭ de lemne, de peatră. O veche măsură de capacitate săsească (un sfert de găleată) întrebuințată în Moldova pe la 1600. Despărțitură pe blazon: fîrtale de nobleță. – Și sfîrtaĭ (Trans. vest). În Mold. și cĭofîrtaĭ (din cĭofîrtă și firtaĭ), cantitate despărțită din alta maĭ mare. V. hartan.[1]

  1. În textul definiției apare și forma firtaĭ. LauraGellner
Intrare: fârtal
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârtal
  • fârtalul
  • fârtalu‑
plural
  • fârtale
  • fârtalele
genitiv-dativ singular
  • fârtal
  • fârtalului
plural
  • fârtale
  • fârtalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)