2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. – V. fârnâi.

fârnâire sf [At: DDRF / V: fărnăire, ~năi~ / Pl: ~ri / E: fărnâi] (Pfm) 1 Fonfâire. 2 Producere a unui zgomot caracteristic în timpul respirației, din cauza nasului înfundat Si: fârnâit1 (2).

FÂRNÂÍRE, fârnâiri, s. f. Acțiunea de a fârnâi și rezultatul ei; fârnâit1. – V. fârnâi.

FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

fârnâi vi [At: DDRF / V: fărnăi / Pzi: ~esc / E: fo] (Pfm) 1 A fonfăi. 2 A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat.

FÂRNÂÍ, fấrnâi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas; a fonfăi, a fornăi. ♦ A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat. – Formație onomatopeică.

FÎRNÎÍ, fî́rnîi, vb. IV. Intranz. A vorbi pe nas, a fonfăi.

A FÂRNÂÍ fârnâi intranz. 1) (despre oameni cu defecte în rostire) A rosti neclar unele sunete nazale; a vorbi pe nas; a fonfăi. 2) A face zgomot în timpul respirației din cauza nasului înfundat. [Sil. -nâ-i] /Onomat.

fórnăĭ și fî́rnîĭ, a v. intr. (d. fórna-fórna, fîrna-fîrna, huĭetu vorbiriĭ pe nas). Vorbesc pe nas din cauza unuĭ defect. V. bîlbîĭ, gîgîĭ, mornăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fârnâíre (reg.) s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri

fârnâíre s. f., g.-d. art. fârnâírii; pl. fârnâíri

fârnâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 fấrnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá; conj. prez. 3 să fấrnâie

fârnâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. fârnâie, imperf. 3 sg. fârnâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÎRNÎI vb. a fonfăi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ cînd vorbește.)

Intrare: fârnâire
fârnâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fârnâire
  • fârnâirea
plural
  • fârnâiri
  • fârnâirile
genitiv-dativ singular
  • fârnâiri
  • fârnâirii
plural
  • fârnâiri
  • fârnâirilor
vocativ singular
plural
Intrare: fârnâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fârnâi
  • fârnâire
  • fârnâit
  • fârnâitu‑
  • fârnâind
  • fârnâindu‑
singular plural
  • fârnâie
  • fârnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fârnâi
(să)
  • fârnâi
  • fârnâiam
  • fârnâii
  • fârnâisem
a II-a (tu)
  • fârnâi
(să)
  • fârnâi
  • fârnâiai
  • fârnâiși
  • fârnâiseși
a III-a (el, ea)
  • fârnâie
(să)
  • fârnâie
  • fârnâia
  • fârnâi
  • fârnâise
plural I (noi)
  • fârnâim
(să)
  • fârnâim
  • fârnâiam
  • fârnâirăm
  • fârnâiserăm
  • fârnâisem
a II-a (voi)
  • fârnâiți
(să)
  • fârnâiți
  • fârnâiați
  • fârnâirăți
  • fârnâiserăți
  • fârnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • fârnâie
(să)
  • fârnâie
  • fârnâiau
  • fârnâi
  • fârnâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fârnâire

etimologie:

  • vezi fârnâi
    surse: DEX '98 DEX '09

fârnâi

  • 1. A vorbi pe nas.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fonfăi fornăi
    • 1.1. A produce un zgomot caracteristic când respiră, din cauza nasului înfundat.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: